Managementul calității educației

Asigurarea calității în educație Educatia,din punct de vedere etimologic,reprezintă influențarea sistematică și conștientă a dezvoltării facultăților intelectuale,morale și fizice ale copiilor și tineretului precum și totalitatea metodelor folosite în acest scop.Calitatea în educație se referă totalitatea însușirilor esențiale ale sistemului de educațional și reprezintă „valoarea pe care societatea o acorda serviciilor educaționale și educației în ansamblul ei”. Definiția de clienții/beneficiarii serviciilor educaționale ca un ansamblu de caracteristici ale unui program prin care sunt îndeplinite așteptările lor ,calitatea educației : - să fie construită pe valori împărtășite ,pe baza unor experiente și rezultate valoroase;ea nu trebuie produsă la comanda prin efectul unei legi sau act normativ - să fie produsă de oameni pentru oameni,responsabilitatea revenind nu doar școlii, ci întregii societăți - să fie asigurată printr-un sistem explicit de principii,criterii,standarde și indicatori - să fie oferită de instituții responsabile și promovată de liderii educaționali - să respecte autonomia individuală având la baza autonomia instituțională - să fie orientată pe rezultate - să se realizeze în dialog și prin parteneriat - să fie centrată pe beneficiarii serviciilor educaționale asigurând participarea actorilor educaționali și valorizând resursele umane - să se bazeze pe inovație și pe diversificare înțelegând interdependenta dintre furnizorii și beneficiarii implicati în oferta educatională   Asigurarea calitătii în învățământul preuniversitar este reglementată într-un cadru legal prin legi și acte normative.  Managementul calitătii în educație reprezintă nu doar știința organizării și conducerii calității în sistemul educațional ci și activitatea desfașurată în acest sens.   Calitatea educatiei este asigurată de : - actorii educaționali (elevi părinti,cadre didactice,conducerea scolii ) având rol în producerea /generarea si realizarea educației de calitate - Comisia pentru evaluarea si asigurarea calitatii care are rol in asigurarea calitătii si în evaluarea internă a calității educatiei - Agentia Română de Asigurarea Calitătii în învățământul preuniversitar care are rolul de evaluare externă a calității educației.         Terminologia Managementului calității utilizată în mediile educaționale din Europa nu este consensualizată la nivel european, fiecare stat fiind liber să adopte terminologia pe care o dorește. ENQA - care a elaborat referențialul ESG utilizat pentru evaluarea agențiilor de asigurarea a calității în învățământul superior, ar fi trebuit să elaboreze și un atât de necesar și util Glosar al asigurării calității în educație, dar datorită dificultăților de consensualizare la nivel european în toate limbile implicate a abandonat tentativa și nu a recomandat statelor membre ale UE adoptarea terminologiei specifice, deja consensualizate, din standardul ISO 9000, considerând probabil, în mod eronat - evident că standardele familiei ISO 9000 s-ar aplica exclusiv în mediul de afaceri și că procedând astfel s-ar promova democrația și autonomia universitară.   ARACIS a încercat să elaboreze un GLOSAR al asigurării calității educației, în limba română dar datorită dificultăților implicate a abandonat și ea tentativa. ARACIP nu și-a propus așa ceva întrucât pentru ea contează doar terminologia inclusă în Legea 87/2006 ! De menționat că în spațiul extra-european și pe web circulă mai multe asemenea glosare în limba engleză - destinate educației în general - incluzând termeni și definiții apropiate sau identice cu cele din standardul ISO 9000 (NG Drăgulănescu, R.Chină și alții - Asigurarea calității educației - o abordare proactivă - 2014).   OUG nr.75/2005:   1. Managementul calității - Nu există o definiție a acestui concept în actul normativ!   2. Asigurarea calității - Este realizată printr-un ansamblu de acțiuni de dezvoltare a capacității instituționale de elaborare,planificare și implementare de programe de studiu,prin care se formează încrederea beneficiarilor că organizația furnizoare de educație satisface standardele de calitate.   Asigurarea calitatății exprimă capacitatea unei organizații furnizoare de a oferi programe de educație, în conformitate cu standardele enuntate. Ea este astfel promovată încât să conducă la îmbunătățirea continuă a calității educației.    3. Controlul calității educației : „în instituțiile de învățământ preșcolar,primar,gimnazial,profesional,liceal și postliceal presupune activități și tehnici cu caracter operațional,aplicate sistematic de o autoritate de inspecție desemnată pentru a verifica respectarea standerdelor prestabilite”.   Managementul calității este un demers alcătuit din 4 părți esențiale:   1. Planificarea calității 2. Controlul calității 3. Asigurarea calității 4. Îmbunătățirea calității    Cele 4 etape se succed în ordinea menționată,aceasta fiind ordinea firească în care poate fi abordat managemantul calității.      

Asigurarea calității   Sistemul calitatii este un ansamblu format din structura organizatorica, responsabilitatile, procedurile, procedeele si resursele necesare pentru aplicarea politicii calitatii. Calitatea nu poate fi asigurată numai prin verificare. Ori cât de strictă, verificarea conduce numai la separarea produselor bune de cele care nu îndeplinesc condiţiile de calitate.   Cele cinci modalităţi de organizare folosite de întreprinderile producătoare au fost următoarele:   inspecţia calităţii; controlul calităţii prin metode statistice; sistemul de asigurare a calităţii; sistemul de management al calităţii; managementul calităţii totale (TQM).   Inspecţia calităţii, prezentată anterior, a apărut la începutul secolului XX, legat de principiile lui Taylor de organizare a muncii. Diviziunea muncii a dus la separarea celor care execută de cei care controlează.   Controlul calităţii prin metode statistice au apărut şi s-au dezvoltat în deceniile 3 – 5 ale secolului XX, ca urmare a lucrărilor lui Shewart, Deming şi Juran. Se foloseau metode de control statistic, controlul prin sondaj, ceea ce a dus la reducerea costurilor controlului. Conceptul cheie a fost AQL, aşa cum a fost definit şi în capitolele anterioare. În urma controlului se acţiona pentru reglarea procesului de obţinere a produsului, potrivit unui ciclu în patru faze: planificare, execuţie, verificare, acţiune.   Şi în acest caz, gradul de implicare al personalului era redus, la nivelul controlorilor tehnici, al inginerilor, al specialiştilor în calitate.   Sistemul de asigurare a calităţii a apărut în SUA în deceniul 6 al secolului XX, promotorul său fiind J. M. Juran. În cadrul sistemului accentul este pus pe prevenirea defectelor prin contribuţia tuturor compartimentelor cu atribuţiuni în domeniul calităţii, a întregului lanţ de la proiectare până la client.   Asigurarea calităţii este ansamblul de acţiuni planificate şi sistematice necesare pentru a da încrederea că un produs sau serviciu va satisface condiţiile de calitate specificate.   Aşadar, în timp ce calitatea se referă la un anumit produs şi la un moment dat, asigurarea calităţii se referă la capacitatea producătorului în sine de a produce mărfuri de un anumit nivel calitativ.   Se defineşte ca sistem al calităţii ansamblul de structuri organizatorice, responsabilităţi, proceduri, procese şi resurse care au ca scop asigurarea calităţii. Managementul calităţii totale (TQM) este un concept apărut în SUA în deceniile 8 şi 9 ale secolului trecut, promotori fiind Feigenbaum, Crosby, Deming, Juran. Calitatea totală este obiectivul, iar managementul este mijlocul de atingere a acestui scop.   Elementele calităţii totale sunt:   adaptarea produsului la nevoile clientului (evitarea noncalităţii, adică a situaţiilor de caracteristici sub valorile din specificaţie); performanţele (evitarea toleranţelor mari, a dispersiei valorilor indicatorilor); competivitatea (raportul optim preţ/calitate); termenele respectate (a termenelor de livrare, dar şi în cazul răspunsului la solicitările clienţilor, reducerea timpului de creare a produselor noi).   Conceptele cheie ale TQM sunt “excelenţa”, “depăşirea aşteptărilor clienţilor”, “zero defecte”.   Gradul de implicare al organizaţiei şi în primul rând al managerului de vârf, precum şi al întreprinderilor colaboratoare este total.   Managementul calităţii totale integrează toate celelalte concepte anterioare

  Ce este școala românească ? Instituție sau organizație ?   Sistemul educțional românesc este alcătuit, (conform textului legii) din unități si instituții de învățământ. Sistemul național de învățământ preuniversitar este alcătuit din unități de învățământ,fiecare,având o anumită identitate juridică,denumită personalitate juridică.   Toate celelalte unități care nu au această personalitate juridica sunt subordonate primei categorii. Astfel, avem de  raspuns la următoarea întrebare: Instituțiile de învățământ (instituții si unități) sunt si organizații sau doar instituții ?   În primul rând trebuie sa stabilim această realitate,privind entitățile educaționale din sistemul național de învățământ,deoarece calitatea acestuia se realizează la nivelul fiecăreia dintre entitățile respective.   Ce este școala ?   “Școala este o instituție publică, proprietate de stat sau privată, unde se învață disciplinele prevăzute într-un plan de învățământ. Conceptul de școală provine de la cuvântul latin „schola” derivat și el din greaca antică “scholein”, de la “schole”. Termenul grec era  înțeles la început drept “timp liber”, pentru că mai apoi sa evolueze, de la timp liber, cuvântul a ajuns sa descrie “locul în care era petrecut timpul liber”, adică locul în care se țineau discuții filosofice sau științifice, în timpul liber, pentru a descrie mai apoi “locul de lectură”. (sursa: Wikipedia.org) Conform DEX online școala este : “O Instituție de învățământ public,unde se predau elementele de bază ale principalelor discipline...” Sau : “Totalitatea elevilor si a cadrelor didactice dintr-o asemenea instituție de învățământ” Sau : “Curent,mi;care ;tiin’ific[,literar-artistic[,care grupeaza în jurul ei numerosi adepti; baza teoretică a acestei mișcări Școala este locul unde primim o educație si asimilăm prin învățare multe informații despre viață, despre societatea in care trăim, lumea inconjurătoare. Aici poate fi locul unde deprindem noi abilități si unde învățăm să comunică. Nicolae Iorga spunea : “Școala ce mai bună este aceea în care înveți înainte de toate, a învăța” J.A.Comenius (pedagog ceh din secolul al XVII-lea – întemeietorul pedagogiei moderne) spunea ca :”Întreaga viață este o școală”.   De fapt ce înseamna școala ?   Școala înseamna trei lucruri deodată: o casă care odata deschide frenetic porțile cunoașterii, o carte care odata descifrată rămâne veșnic si un dascăl receptiv la toate intrebările dilematice ale generațiilor pe care le educă. Școala este leaganul inițierii in tainele cunoașterii, muncă, dăruire, pasiune,educatie si cultură, dar si bucurie si nostalgie dupa ce se va fi incheiat.   Toate aceste definitii ne arata ca școala este o: - instituție care oferă spații de invățare; - instituție care pune la dispoziție spații si profesori,astfel incăt aceștia sa transfere un complex de atitudine,cunoștințte și informații,sa dezvolte abilități   Școala reprezintă un “univers” special/aparte în care ne “descoperim”. Sau poate nu…. Poate fi spațiul în care începem să ne cunoaștem. Poate fi chiar spațiul în care învățăm primii pași pentru “marea intalnire cu noi înșine”. Orice școala din lume are aceasta menire. Induce celor care trec prin ea o cultură pozitivă, proactivă, o energie creatoare astfel incât cei care o captează se autopropulsează in sferele superioare ale societății educate. Sau din contră! Este indusa o (sub) cultura toxica, superficiala generatoare de “nimic”   Școala este o :   – instituție   – organizație   – spațiul educațional   – un ansamblu de procese interconectate, interdependente   – un sistem de sisteme (S. Lupasco)   – ceva unde ar trebui sa ne simțim bine     Școala din perspectiva societății romănești   – de regulă școlile s-au dezvoltat în apropierea bisericilor până la începutul anilor ’50   – prin urmare influența bisericii și-a pus amprenta pe evoluția educativă   – după anii ’50 universul școala-biserica aproape s-a răsturnat și a apărut un nou model în peisajul românesc   – industrializarea forțată, supradimensionată a izolat biserica, care-și pierde autoritatea asupra școlii;   – această nouă ideologie vine din descoperirile științifico-tehnice și școala își construiește un nou traseu : pragmatic, industrial, tehnologic, după legi stabile și clare care au ținut sistemul educațional pe o traiectorie constantă până la începutul anilor ’90 când a intervenit “ruperea” de ritm care a permis foarte greu implementarea unor reglementări noi pentru sistem.   – de abia în anii ’95 – ’97 s-a reușit elaborarea a doua legi care să contureze o funcționalitate semistabilă până în anul 2011, când a fost elaborată Legea educației naționale nr.1/2011   – acesta este actul fundamental după care sistemul educațional funcționează și astăzi.     Concluzie   Avem doua definiții la care ne putem raporta în investigația noastră de a afla daca școala este instituție sau organizație.   Conform DEX, definiția instituției ne arată că:”Este o forma de organizare a unor raporturi social-politice,juridice – parte a suprastructurii” sau “organ sau unitate(de stat) care ]ndepline;te funcții administraive,economice,politice,cultural-educative,care cuprinde un anumit domeniu de activitate”   Tot conform DEX definiția organizației ne arată că reprezintă “un grup de persoane fizice, juridice sau de stat, având o organizare de sine stătătoare, au un patrimoniu propriu (în vederea realizării unui scop) si personalitate juridică (instituție, intreprindere).   Aceste două definiții ne arată ca școala este mai mult o instituție decât o organizație

  Planul strategic al organizatiei scolare   Organizația școlară trebuie să-și construiască un referențial intern realist și adecvat la valorile culturale dar și socio-economice în care evoluează, pentru a deveni un centru de “lumină”, în primul rând pentru comunitatea care a generat-o.   Denumiri utilizate în sistem : PDI, PAȘ, PDȘ..etc.   PAȘ = plan de acțiune al școlii   PDȘ = plan de dezvoltare al școlii     ETAPE IMPORTANTE PENTRU CONSTRUCȚIA PLANULUI STRATEGIC   1. Echipa de management (în școala acesta este consiliul de administrație) stabilește necesitatea elaborării unui astfel de plan având în vedere două repere fundamentale.   Contextul legislativ-normativ cu următoarele aspecte :   Ce suntem în acest moment?   Ce tip de școala ?   Ce niveluri de învătământ școlarizăm?   Care este legală pentru toate nivelurile de învățământ școlarizate ?   Cum stăm fața de cerințele standardelor naționale privind școlarizarea acestor nivele de invătământ ?     Contextul socio-economic în care școala evoluează :   Care ?   Cine sunt Clienții noștri?   Ce resurse avem?   Ce dorim să facem pentru clienții noștri/parțile interesate (misiunea școlii)   Ce dorim sa devenim in viitor (viziunea școlii)?   Ceea ce dorim să devenim în viitor reprezintă o viziune comună cu cea a părților interesate?   Ce posibilități avem pentru a atrage resursele necesare?     Se utilizează analiza SWOT !   2. Echipa de management realizează analiza SWOT, prelucrează rezultatele și elaborează misiunea și viziunea organizației.   Exemplu de misiune a unui furnizor de educație : “Oferim servicii educaționale de calitate într-un climat de securitate, la standarde înalte pentru toți elevii/studenții noștri”   Exemplu de viziune a unui furnizor de educație : “Școala noastră va deveni cea mai reprezentativă din zona de sud a Capitalei”    Elaborarea obiectivelor/țintelor strategice   Declarații ale echipei de management referitoare la ceea ce dorește să realizeze organizația pe durata planului strategic reflectă ceea ce s-a stabilit prin misiunea și viziunea organizației în urma analizelor SWOT. Elaborarea obiectivelor strategice reprezintă un proces amplu și sofisticat care necesită o înaltă calificare în domeniul analitic și al logicii.   Aspecte privind țintele/obiectivele strategice   Numarul țintelor trebuie să fie mic, rezonabil ales, în consecința cu resursele organizației.   Țintele trebuie să fie relevante   Țintele trebuie să reflecte capacitatea organizației de a evolua spre “imaginea” stabilită prin viziune   Sunt estimate resursele instrumentale de măsurare privind realizarea țintelor, indicatori, stabilirea benchmarks-urilor din domeniu etc.   Sunt elaborate proceduri de revizuire și de actiuni corective/de imbunătățire a țintelor stabilite.     Exemple de obiective strategice   Exemplul 1   “Tot personalul didactic din școala va avea acces și va utiliza resursele informatice și media la desfășurarea lecțiilor de curs”   Exemplu 2   “Fiecare disciplină studiată în cadrul școlii va avea un cabinet specific, cu dotările corespunzatoare, astfel încât toți elevii vor avea acces și vor studia în cabinetul respectiv”    Elaborarea planurilor “operaționale” privind realizarea țintelor stabilite   Planul operațional cuprinde informații detaliate prin care sunt dirijați oameni astfel încât să poată indeplini sarcinile de zi cu zi. Planul operațional trebuie să răspundă la următoarele întrebări.   Ce ? – strategii și sarcini ce trebuie intreprinse   Cine ? – persoanele care au responsabilitatea îndeplinirii fiecărei sarcini/strategii   Când ? – termenele în care strategiile/sarcinile trebuie realizate   Cât de mult ? – care sunt resursele(materiale, financiare etc) necesare pentru finalizarea strategiilor/activităților respective.   Atenție !!!   Sunt foarte multe situații în care planul operațional elaborat pentru realizarea unei ținte stabilită prin planul strategic, este confundat cu planul managerial anual elaborat de către directorul școlii/consiliul de administrație.   Planul managerial anual al conducerii școlii poate cuprinde integral sau parțial, planul operațional stabilit prin planul strategic dar și alte acțiuni care pot fi comandate din exterior.           Bibliografie : „Managementul calității în invățământul preuniversitar” de Remus Chină

Procesele de bază în organizația de bază                                                Ce sunt procesele de bază în organizația de bază?  Proces (businessdictionary.com) – secventa de proceduri interdependente și legate, care la fiecare etapă consumă resurse (materiale, financiare, temporale) pentru a converti intrări(date, materiale, piese, etc.) și ieșiri. Ieșirile pot servi ca intrări în următorul proces până la atingerea scopului final (obținerea produsului proiectat).   Standardul ISO 9000 adaugă trei note la acest concept: Nota 1 – De regulă ieșirile dintr-un proces pot fi intrări în alt proces Nota 2 – Procesele din organizație sunt, in general,planificate și realizate în conditii controlate pentru a adăuga valoare Nota 3 – Procesele în care conformitatea produsului rezultat (3.4.2.)nu poate fi ușor verificată,inclusiv din perspectivă economica,este menționat ca un „proces special”.     Filosofia “Six Sigma” se concentrează asupra a două aspect esențiale privind procesele dintr-o organizație. Identificarea proceselor fundamentale Identificarea clienților – cheie Această actiune esențiala din viața organizației revine în responsabilitatea directă a echipei de conducere și se rezumă la trei procese subsecvențe acestei acțiuni.   Principalele procese derulate în organizația scolara sunt :   A. Procese de bază (fundamentale) a) “achiziționarea” clientilor   b) lecția/ora de curs   c) ora de laborator/atelier/practică   d) activități extra-curriculare   dezvoltarea de noi produse (educaționale)    program de studiu    specializări   clasificări profesionale     Procesul  “Achiziționarea” clientilor, este corespunzător “identificării clienților - cheie” din filosofia Six Sigma. Ce ar trebui sa faca echipa de management ? In funcție de tipul/nivelul si categoria in care se află organizația școlară are in vedere următoarele :   Identifică tipul și categoriile de elevi – clienți; Analizează ,ediul socio-economic din care provin; Analizează mediul/cultura mediul familial din care provin aceștia; Identifică masa critică a părinților are formează mediul respectiv; Stabilește căile de comunicare cu aceștia; Analizează cerințele elevilor și ale părților interesate și le corelează cu resursele școlii; Comunică permanent cu părinții elevilor și resursele școlii; Se consulta permanent cu aceștia in vederea stabilirii unor abordări comune privind satifacerea cerințelor clienților-elevi.   Procesul “Lecția/ora de curs”   Avem resursele necesare pentru desfășurarea tuturor proceselor “lectie/ora de curs” in aceleași condiții optime ? Există suportul de curs/curriculum necesar ? Exista logistica necesară ? Este asigurată securitatea desfășurării procesului în toate situațiile posibile? Care sunt acțiunile corrective/de îmbunătățire necesare pentru funcționarea optima a proceselor “lectie/oră” ?   Procesul “Dezvoltarea de noi produse educationale”   Este necesară si oportună dezvoltarea de noi produse educționale ? Am efectuat analiza contextuală necesară (Analiza SWOT) Am identificat resursele (umane si materiale) necesare Am identificat spațiul si resursele necesare Am intreprins demersurile legale de înființare (autorizare/acreditare,etc.)     Procesele fundamentale funcționează în paralel sau chiar se suprapun cu cele suport. Din acest motiv este extrem de necesară implementarea unui sistem de management al calității în organizația scolară: un management eficient si eficace a produselor respective.   Surse bibliografice : “Managementul calității în învățământul preuniversitar” de Remus Chină

Sistemul cunoașterii profunde (SPC) conține patru pătți esențiale interorelate: Ciclul PDCA/PDSA este utilizat și aplicat (Tague, 2011) - Ca și model pentru îmbunătățire continuă; - Atunci când se demarează un proiect de îmbunătățire; - Atunci când se dezvoltă un model nou și îmbunătățit al unui produs, proces serviciu, sau; - Atunci când se definește un proces de muncă repetitivă; - Atunci când se planifică colectarea sau analiza de date în vederea verificării sau stabilirii de priorități ale problemelor sau cauzelor de bază; - Atunci când se implementează orice fel de schimbare.   În 1946, datorită expertizei sale în domeniul statisticii, Departamentul de Razboi al Statelor Unite, l-a însărcinat pe Deming cu misiunea de a studia în Japonia probleme legate de agricultură, dar și problemele generale ale unei națiuni grav afectate de război. A revenit în 1948, pentru a efectua mai multe studii pentru armata americană. În timpul acestor călătorii a cunoscut numeroși statisticieni japonezi, fiind profund impresionat de poporul japonez, căruia i-a purtat o profundă și îndelungată admirație. Convins de Kenichi Koyanagi, unul dintre fondatorii Uniunii Oamneilor de Știință Japonezi - JUSE (Union of Japanese Scientists and Engineers) - Uniunea Oamenilor de știință japonezi. Înainte de a începe cunoscutele prelegeri la centrul de conferințe „Hakone Mount”, Deming l-a cunoscut pe Kaouru Ishikawa (o altă personalitate remarcabilă în domeniul calității). Împreună cu acesta a pus la punct sesiunile de conferințe ce urmau a se desfășura. Deși fusese președinte al JUSE, influența reală a lui Ishikawa venea din faptul că avusese un rol determinant în conducerea „marii coaliții din industrie”.   Prin ce metodă putea fi scoasă Japonia din criză? Prin întâlnirile cu Deming, Ishikawa dorea ca liderii lumii industriale  să participe la o strategie unică pentru industria japoneză, acționând ca un întreg. Pentru aceste considerente, i-a cerut lui Deming sa sublinieze în expunerile sale responsabilitățile managementului. Întrebat ce ar trebui reținut dintr-o companie pentru ca aceasta să fie „direcționată” spre calitate, dr. Deming a răspuns prompt (apaud Tribus, 2003, p.6): „ O masă critică de oameni care înțeleg mecanismele și care lucrează consecvent. Cuvântul cheie aici eate consecvent”. Performanța este posibilă în orice firmă, numai dacă oamenii urmează procedurile standard”   M. Imai a introdus un al doilea ciclu virtuos, destinat să mențină îmbunătățirea: Ciclul SDCA: Standardizează - Aplică - Verifică - Acționează/Corectează O creștere efectivă a calității se poate obține prin aplicarea succesivă a celor două. De remarcat ca dr. Deming a numit ciclul de îmbunătățire PDCA/PDSA întotdeauna „Ciclul Shewhart”. Deming a subliniat întotdeauna faptul că „dacă activitățile de rutină curg lin, atunci există posibilități multiple pentru ca, în acest fel, creativitatea să fie stimulată”, contrar opiniilor formulate de scpetici, precum că „standardizarea distruge creativitatea”         I. Prezentarea generală a sistemului II. Cunoașterea variațiilor (sistemului) III. Teoria cunoașterii; IV. Psihologie socială.    

Aveți aici pagina de garda. printați si completați...  

Stiluri de predare                                                                        cursul din 4 aprilie 2017 1. Stilul de comanda sau directiv – bazat pe autoritatea profesorului care comanda succesiunea activitatilor sau activitatile sunt impuse, in totalitate prin intermediul programarii/a programelor nucleu. 2. Stilul practic – bazat pe o explicatie precisa, apoi pe o executie prin imitatie din partea subiectului/elevului 3. Stilul de reciprocitate – bazat pe evaluarea reciproca dupa criterii pregatite de profesor (ca in cazul activitatii in echipa, a invatarii in perechi) 4. Stilul de autocontrol – cu accent pe autonomia subiectului si capacitatilor sale de autoevaluare 5. Stilul de incluziune – de includere a elevului in indeplinirea unor sarcini de niveluri diferite, el fiind acela care decide la ce nivel se poate implica Stiluri de predare II  6. Stilul centrat pe descarcare dirijata 7. Stilul centrat pe descarcare convergenta – menit sa conduca la descarcarea solutiei unei probleme/la formularea unei concluzii prin rationament si gandire critica. 8. Stilul centrat pe actiunea divergenta – ce conduce la gandirea pe traiectorii necunoscute, neobisnuite, spre solutii inedite, spre creativitate. Alte criterii de predare a) Stilul autoritar – se carcaterizeaza prin selectarea si promovarea tehnicilor, a procedurilor de invatare, a etapelor actiunii dirijate efectiv de catre profesor. El structureaza timpul, nu incurajeaza initiativele, sanctioneaza atitudinile si rezultatele instruirii elevilor, mentine o anumita distanta fata de grup. b) Stilul democratic – profesorul incurajeaza implicarea activa a elevilor in procesul invatarii, initiativa, potentialul lor creativ c) Stilul permisiv sau laissez-faire – releva rolul pasiv al educatorului, indiferenta, minimalizarea fenomenelor semnificative in procesul instruirii, accepta deciziile elevilor, comune sau individuale; nu face evaluari la adresa comportamentelor elevilor, manifesta un nivel scazut al aspiratiilor si exigentelor pedagogice ale predarii;lasa demersul diddactic sa mearga de la sine. Teme : Precizati 3 stiluri de predare recunoscute pentru profesor 2. Ce inseamna profesor “bun”? Trei aspecte The influence of good teacher can never to ERASED – Influenta unui profesor bun nu poate fi stearsa niciodata The mediocre teacher tells – Un profesor mediocru vorbeste The good teacher explains  – Un profesor bun explica The superior teacher demonstrates – Un profesor superios demonstreaza The great teacher – Marele profesor

  Caracteristici ale crizei (R.Iucu)   – izbucneste instantaneu, fara avertizare – incepe prin afectarea sistemului informational – ingreuneaza comunicarea – creeaza stare de confuzie – instaleaza un climat de insecuritate, de panica – nu se aseamana cu alt eveniment din clasa sau scoala si nu se aseamana intre ele     Cauze ale aparitiei in clasa de elevi   – interventii stangace sau noninterventii – recunoasterea crizei in momentele limita, desi semnale au fost si inainte – interventii tardive – actiuni lipsite de fermitate si consecventa – analiza superficiala a situatiei de criza – neincrederea in fortele proprii pentru a actiona asupra crizei – incercarea de rezolcare a tuturor situatiilor de criza de catre managerul scolii     Solutii pentru evitarea/prevenirea/gestionarea crizelor   Cercetari recente arata ca una dintre solutiile cele mai eficiente este aceea de stabilire si respectare cu acuratete a unor reguli inteligent gandite!   Aspecte privind regulile:   – regulile trebuie sa fie clare, simple, eficiente si usor de acceptat si aplicat de catre elevi si profesori – toti profesorii (sau cel putin masa critica necesara) trebuie sa aplice intocmai regulile stabilite pentru clasa de elevi/clasele de elevi – atitudinea profesorului trebuie sa reflecte un mixaj eficient intre o pozitie proactiv dominanta si capacitatea profesorului de a oferi un cadru armonios in predare invatare. Esenta reusitei aplicarii regulilor: respectarea cu mare strictete, incepand cu cel care le-a generat : Profesorul   ATENTIE !! Atitudinea profesorului poate genera chiar situatii de criza in clasa !   TEME :   1. Mentionati 2 situatii de criza in clasa de elevi dar si solutiile de rezolvare propuse. 2. Precizati doua aspecte psihosociale caracteristice clasei de elevi.   Cine este profesorul in interactiune cu microsistemul “clasa de elevi” ?   Profesorul in sistemul educational romanesc: – titular, suplinitor, calificat, necalificat, asociat…. – profilul va fi generat de interferenta a doua aspecte : pregatirea initiala si statutul in sistemul educational   Profilul unui profesor (educator)   Diagrama VENN   – bine pregatit, metode de predare neadecvate – bun comunicator, slab pregatit – cunostinte/pregatire profesionala – abilitati (native) de comunicare – profesor sever – competente psihopedagogice    

  Managementul institutiei scolare si al clasei   Eficacitate – masura in care activitatile planificate realizate, obtinandu-se rezultatele planificate   Eficienta – relatia dintre rezultatul obtinut si resursele utilizate Filosofia “Lean” are la baza concepte simple orientala spre client. Maximizarea valorii clientului odata cu scaderea defectiunilor (rebuturilor) Scopul final este acela de a oferi clientului o valoare “perfecta” printr-un proces “perfect” care are zero deseuri(defectiuni).   PERFORMANTA VERSUS EXCELENTA PENTRU ORGANIZATIA SCOLARA “In clipa in care vei incepe sa accepti mediocritatea in viata ta, vei deveni in magnet pentru mediocritatea din jurul tau” Excelenta poate fi atinsa de orice organizatie prin implementarea unui model de excelenta. – obtinerea unor rezultate care sa conduca la satisfactia tuturor partilor interesate ale organizatiei; – crearea unor valori sustinute pentru clienti – managementul inspirat si vizionar, combinat cu consecventa obiectivelor – conducerea organizatiei printr-un set de sisteme, procese si fapte interdependente si interconectate; – maximizarea contributiei personalului prin dezvoltarea si implicarea lui; – provocarea status-quo-ului intr-o organizatie si influentarea schimbarilor prin utilizarea invatarii pentru a crea inovatii si a identifica oportunitati de imbunatatire; – dezvoltarea si mentinerea parteneriatului care adauga valoare (in cultura organizatiei)   PERFORMANTA VERSUS EXCELENTA PENTRU ORGANIZATIA SCOLARA   – o organizatie (educationala) poate fi performanta dar nu neaparat si excelenta. Dar o organizatie excelenta este, in mod implicit si performanta.   EVOLUTIA UNEI SCOLI IN CORELATIE CU REFERENTIALELE UTILIZATE LA EVALUAREA INSTITUTIONALA IN SISTEMUL DE INVATAMANT PREUNIVERSITAR   SISTEMUL DE INVATAMANT AL CALITATII IN ORGANIZATIA SCOLARA De ce? Pentru ce? Concepte   “Scoala ca sistem de siteme” (S. Lupasco) CA – consiliul de administratie CA – (micro)sistemul cel mai important al oricarei organizatii, inclusiv al celei scolare Componenta si structura CA al unei scoli sunt reglementate prin LEN nr.1/2011 (cu modificari si completari) Organizarea si functionarea unitatii de invatamant preuniversitar sunt reglementate prin OM nr.511/2014,pentru aprobarea Regulamentului de organizare si functionare a unitatilor in invatamantul preuniversitar. – functioneaza pe baza unei hotarari pentru tot ceea ce se intampla in scoala (plan de scolarizare, ore etc.) – presedintele CA este directorul scolii care emite decizii pe baza hotararilor CA; – angajatorul este directorul ca reprezentant al scolii pe baza hotararii consiliului – este organizatorul cel mai important din scoala, nimeni nu poate trece peste hotaririle si deciziile acestuia.   Orice scoala(organizatie) functioneaza pe baza unui sistem de management. Sistemul de management presupune realizarea unei proiectii strategige denumita uzual strategic plan. Procesul prin care este elaborat Planul Strategic (PS) se numeste Planificare Strategica (strategic planning).   PS va fi pus in aplicare si realizat prin sistemul de Management al Calitatii.   Sistemul de Management al calitatii (SMC), un concept deosebit de important, specific mediilor de afaceri, economic, industriale etc.   Definitiile de baza pentru SMC au fost elaborate/corectate /adaptate prin intermediul organizatiei ISO (ISO = international organization for standardization = cuprinde membrii din peste 150 de tari inclusiv Romania) ASRO = Asociatia Romana de Standardizare SR EN ISO 9000-2006 – Sistemul de management al calitatii = “Sistemul de management al calitatii este acea parte a sistemului de management al organiztiei, orientata catre obtinerea rezultatelor in raport cu obtinerea calitatii, pentrusatisfacerea necesitatilor asteptate si cerintelor partilor implicate”   – un ansamblu (sistem) de politici colective, planuri infrastructura de suprot – toate mecanismele necesare prin care organizatia sa poata intreprinde actiunile necesare : ssa reduca si eventual sa elimine neconformitatile cu specificatiile, cu standardele dar si cu asteptarile partilor interesate in mod eficace dar si eficient (cu costuri cat mai reduse)   Decizia unei organizatii inclusiv educationala, de a implementa un sistem de management al calitatii este una majora si nu formala. ASQ – Managemetul calitatii – implementarea unui sistem de management al calitatii in scopul organizarii pentru a obtine rezultate satisfacatoare.   ETAPELE IMPLEMENTARII UNUI SMC Stabilirea nevoilor si asteptarilor clientilor si tuturor partilor; – stabilirea politicilor si obiectivelor de calitate ale organizatiei; – stabilirea si asigurarea resurselor necesare pentru a atinge obiectivele (privind calitatea) – stabilirea si aplicarea metodologiei de masurare a eficacitatii si eficientei fiecarui proces; – stabilirea mijloacelor de prevenire a neconformitatilor, eliminarea cauzelor acestora; – stabilirea si aplicarea unui proces de imbunatatire continua a sistemului de management al calitatii; – determinarea proceselor (harta proceselor) si a responsabilitatilor necesare atingerii obiectivelor de calitate.   Perspective educationale contemporane educatia azi – schimbari de paradigma in maniera “ultrarapida” Sunt tot mai “prezente” abordarile sistematice si procesuale Deciziile care privesc sistemul educational exced cu siguranta, spatiul “matinal” Standarde si performante impuse de evolutia societatii contemporane.