Psihosociologia familiei cursuri

Functiile jocului (curs III – 7 martie 2017) In raport  cu etapa de dezvoltare si cu aportul in procesul de evolutie si integrare sociala avem urmatoarele functii ale jocului : – Functii principale sau esentiale – functii secundare – functii marginale ale jocului Functiile principale ale jocului – asimilarea practica si mentala a caracteristicilor lumii si vietii este o functie de cunoastere – exersarea complexa stimulativa a miscarilor de contributie activa la cresterea si dezvoltarea organismului – functia formativ-educativa a fost pusa in evidenta de timpuriu de pedagogul Fröbel, care a pus bazele educatiei in gradinita inca din anul 1907. Functiile secundare ale jocului – functia de echilibru si tonificare prin caracterul activ si compensator pe care-l intretine complementar jocul fata de activitatile cu caracter tensional (jocul ca tip de educatie de tip loisir). – functia de compensare este strans legata de functiile cathartice si proiective ale jocului (catarsisul – efect terapeutic obtinut prin descarcarea unei trairi refulate) Functiile jocului – terapeutica – functia terapeutic – compensatorie devine functie principala in procesul de terapie complexa recuperatorie integrata la diferitele categorii de copii cu tulburari de dezvoltare. Jocul poate fi intarziat la copiii cu retard intelectual sau cu deficiente senzoriale Evolutia jocului in ontogeneza (dezvoltarea copilului in primul an de viata) Primele forme de joc ale copilului a) dupa structura psihologica a componentelor ce se organizeaza si se integreaza in activitate si comportamentul de tip ludic: – jocul simplu – jocuri mai complexe, de exercitare generala motorie si senzorio-perceptiva – jocuri verbal intelectuale – jocuri care antreneaza structuri psihologice complexe(organizate de adult cu ajutorul jucariilor) b) dupa functiile formative indeplinite – cu rol de organizare si fixare a unor structuri simple si complexe de miscari si intentionalitati (jocuri de manuire) – jocuri care organizeaza si fixeaza structuri verbale simple si coplexe – jocuri prin care antreneaza planul general intelectual(jocuri cu subiect simplu, sugerat de jucarii sau de momente concrete ale vietii zilnice) Forme de conduita ludica 1. contemplarea activa 2. manipulare a obiectelor 3. vocalizare : ganguritul urmat de emisiile de silabe 4. simbolic – de scurta durata Evolutia jocului in ontogeneza la 1-3 ani Jocul se constituie ca: – un izvor bogat de impresii si atitudini – cadru de manifestare a simbolistii ludice, cu rol de stimulare a dezvoltarii gandirii copilului; – instrument de generare dar si de solutionare a conflictului afectiv generat de dispropotionalitate intre ceea ce-si doreste si ceea ce poate sa faca un copil la aceasta varsta; – cadru de socializare deoarece in joc se stimuleaza relatiile cu alti, in joc se “descarca” tensiuni acumulate in relatiile cu altii. Copilul castiga in precizie si rapiditate, sesizeaza mai usor caracteristicile deosebite ale obiectelor si are tendinta de a transforma toate obiectele din campul sau de actiune si perceptie in obiecte de joc – fantezia copilului devine tot mai bogata Curiozitatea copilului il determina sa caute oriunde obiecte de joaca, rastoarna sertare, cosuri, face dezordine Aduna jucariile gramada si apoi le ia si le arunca una cate una, actiune considerata de catre unii psihologi ca forma primara activa a procesului de numarare. La un an si 3 luni, copilul poate face constructii din doua sau trei cuburi iar dupa doua luni reuseste sa introduca un obiect mai mic (o biluta) intr-un pahar, datorita unei mai bune coordonari ale mainilor si oculo-motorii. Exersarea mersului se transforma intr-un joc si un exercitiu. Ii place sa vorbeasca si vorbirea are caracter de joc. Datorita incapacitatii de concentrare indelungata a atentiei pe acelasi tip de activitate conduita copilului in joc se caracterizeaza prin instabilitate permanenta, cautare si miscare, fara a avea insa o directie clara. Copilului ii face mare placere sa danseze pe o muzica ritmata, mai ales daca este aplaudat de adulti. De asemenea incepe sa deseneze cu creionul pe o foaie de hartie, pe pereti, pe dulapuri. Jucaria este animata : papusa este pusa sa mearga, masinuta este pusa in miscare.. Pe la 3 ani copilul imita conduitele celor din jurul sau. Evolutia jocului in ontogeneza prescolar Copilul nu diferentiaza jocul de alte forme de activitate complementare, invatatura si munca. Aceasta diferentiere este posibila doar in jurul varstei de 5 ani.

Evolutia jocului in ontogeneza – Prescolar Copilul nu diferentiaza jocul de alte forme de activitati complementare, invatatura si munca. Aceasta diferentiere este posibila doar in jurul vartei de 5 ani. In prima parte a perioadei se inregistreaza trecerea de la jocurile de manipulare (sau manuire de obiecte, caracteristice vartei anterioare), la jocul de creatie, sub forma jocului cu subiect si roluri ai a celor de constructie. Jocul de creatie capata cel mai important loc la varsta prescolara. In joc copilul are capacitatea de a reflecta intr-o forma proprie impresiile dobandite din lumea inconjuratoare. Jocurile cu roluri, la inceput sunt jocuri fara subiect sau cu subiecte construite pe masura ce jocul se deruleaza; de aici apare tendinta de abandonare a unui subiect in favoarea altuia mai atragator.   Principalele elemente structurate ale jocului sunt: – scopul(hai sa ne jucam de-a….) – subiectul – rolurile – regulile   Tipuri de joc la prescolar 1. Jocul cu subiect si roluri alese din viata cotidiana 2. Jocul cu subiecte si roluri din basme si povestiri – jocuri de dramatizare 3. Jocuri de constructie 4. Jocuri de miscae 5. Jocuri hazlii 6. Jocurile didactice   Masuri de amenajare a ariilor stimulative Activitati fundamentale umane cu care dorim sa familiarizam copilul (cunoastere, comunicare, manevrare, manuire a obiectelor, identificare cu rolurile sociale, de miscare). Se amenajeaza spatii de constructii de cuburi, arii de stiinta, pentru jocuri de rol. arte plastice, jocuri de curte (sport, nisip si apa)   Mediul de joaca al copilului prescolar – caracteristici ale spatiului – carateristici de ordin general : caldura, estetica spatiului. lumina – caracteristici particulare : amenajari, sectorizari, ordonari, materiale utilizate   Etapele amenajarii ariilor de stimulare  1. Evaluarea initiala a fiecarui copil in parte si a grupei de copii 2. Evaluarea initiala a resurselor si posibilitatilor 3. Elaborarea planificarilor 4. Amenajarea propriu-zisa 5. Cunoasterea ariilorimpreuna cu copii – Stabilirea regulilor de activitate si de ordine – Stabilirea obiectivelor generale si operationale si aducerea acestora la cunostinta copiilor intr-o forma adecvata nivelului si posibilitatilor de intelegere a acestora.   Aria biblioteca – aici se vorbeste in soapta – aici ne putem odihni – punem intotdeauna cartile la loc – avem grija la foi si la colturi (se formuleaza intotdeauna pozitiv “ai grija la coltul foii…”, nu este recomandat adresarile negative “sa nu cumva sa indoi foaia…”)

Evolutia jocului in ontogeneza – Scolarul mic Jocul ca activitate fundamentala din gradinita, nu va disparea complet, ci dimpotriva ca insoti si va completa activitatea de invatare. Acum jocul va avea in consideratie mai mult sarcinile didactice, constituindu-se ca o activitate ce trebuie sa ocupe un loc prioritar in procesul de predare-invatare. Este perioada in care continua sa se dezvolte toate formele de sensibilitate, modalitati senzoriale(vizuala, tactila, chinestezica..etc.) precum si toate formele compleze ale perceptiei.   Gandirea scolarului mic este intr-o buna masura concreta, adica se bazeaza pe suport senzorial-perceptiv. In procesul de invatamant, invatatorul transmite elevilor si cunostinte pe baza altor cunostinte mai vechi, servindu-se de cuvinte, aceasta ducand la dezvoltarea necontenita a gandirii abstracte de varsta scolara mica. In cursul micii scolaritati se formeaza capacitatea de citit-scris si aceasta impulsioneaza progresele limbajului. Copilul capata cunostinte despre structura morfo-semnatica a cuvintelor. Dezvoltarea limbajului se face si in contextul altor activitati scolare de munca, desen, istorie, observare a naturii cu prilejul carora copilul face cunostinta cu o noua terminologie care variaza de la un domeniu la altul.   Transformari importante se produc si in dezvoltarea MEMORIEI Important de cunoscut pentru invatator sunt calitatile memoriei: volumul, mobilitatea, rapiditatea, trainicia, promtitudinea la memorare, conservare si reactualizare, calitati ce pot fi modelate, educate si perfectionate la niveluri performantiale superioare, mai ales ca la aceasta varsta creste considerabil volumul memoriei si se imbogatesc indicatorii trainiciei si rapiditatii memorarii diferitelor continuturi. Scolarul mic se indreapta spre jocurile de constructie (asamblare si montaj), spre jocuri in care se impleteste imaginativul cu realul. Singuri, dar mai ales in grupuri mici, copiii se intalnesc (fete si baieti) si initiaza jocuri de rol (“de-a scoala”, “de-a familia”) sau jocuri de miscare (“de-a prinselea”, “de-a ascunselea”). Nu sunt neglijate nici jocurile sociale in cadrul carora copiii socializeaza, comunica, colaboreaza. Nevoia de miscare (copilul are inca nevoie sa sara, sa strige, sa alerge) este satisfacuta de jocurile in aer liber, de plimbari, adevaratlele curse cu bicicleta.

Jocul didactic Exista mai multe criterii de clasificare a jocurilor didactice:   Dupa scopul educational urmarit : a) jocuri de miscare (jocuri motrice) care urmaresc dezvoltarea calitatilor, priceperilor si deprinderilor motrice; b) jocuri ce vizeaza dezvoltarea psihica, acestea se pot clasifica in : 1. jocuri senzoriale ce vizeaza, in principal dezvoltarea sensibilitatii. Se pot organiza jocuri diferite pentru : -dezvoltarea sensibilitatii auditive – dezvoltarea sensibilitatii tactile si chinestezice – dezvoltarea sensibilitatii vizuale – dezvoltarea sensibilitatii gustativ-olfactive 2. jocuri de dezvoltarea a perspicacitatii   Jocuri vizand priceperea – imbunatatirea cognitiva 1. jocuri de dezvoltare a capacitatii de scriere 2. jocuri de dezvoltare a pronuntiei corecte 3. jocuri de atentie 4. Jocuri ale perspicacitatii 6. Jocuri pentru dezvolatarea imaginatiei si creativitatii 7. Jocuri pentru stimularea inhibitiei voluntare si a capacitatii de autocontrol   Dupa sacina didactica urmarita, cu prioritate jocurile didactice se impart in : – jocuri pentru fixarea si sitematizarea cunostintelor – jocuri de verificare si evaluare a cunostintelor, priceperilor si deprinderilor – jocuri de transmitere si de insusire de noi cunostinte   Dupa continut, jocurile didactice se pot grupa in : – jocuri didactice pentru cunoasterea mediului inconjurator – jocuri didactice pentru educarea limbajului – ce pot fi fonetice, lexicale-semantice gramaticale – jocuri didactice cu continut matematic, jocuri logico-matematice – jocuri pentur insusirea unor norme de comportament civilizat, formarea de deprinderi si obisnuinte de conduita morala, de circulatie rutiera..etc   Dupa prezenta sau absenta materialului didactic – jocuri cu material didactic natural sau confectionat, jucarii, jocuri de masa, imagini, diafilme, diapozitive – jocuri fara material didactic ( jocuri de rol…etc)   Dupa locul pe care-l ocupa in activitate – jocuri organizate ca activitae de sine statatoare – jocuri integrate in activitate, ca momente ale acesteia sau in completarea ei….

Jocul terapeutic. Terapia prin joc Jocul ca modalitate de raltie a “eu-lui” cu lumea inconjuratoare reprezinta prima forma de manifestare a actiunii umane. Jocul aduce copiilor ocazia de a asimila ceea ce inviata reala ar putea fi dificil sa inteleaga; – aceasta este forma lor de auto-terapie, modul in care lucreaza asupra confuziilor, anxietatilor si conflictelor. Multi copii nu sunt capabili sa exprime nevoile, trairile si sentimentele proprii, atunci jocul devine un mijloc accesibil de exprimare. Terapeutul/pedagogul trebuie sa inteleaga si sa interpreteze acest limbaj al copilului pentru a comunica la nivelul lui. Aria ludoterapiei este special adaptata diferitelor nevoi ale copiilor, pentru a se da acdeasta siguranta, sentimentul caminului si posibilitatea unui contact normal cu cei din jur. Astfel, terapeutul/logopedilor are nevoie de cunostinte vaste, nu doar privind reactiile si comportamentul normal al copiilor, ci, mai ales, privind starile emotionale si psihice in diferite conditii speciale.   Din perspectiva lui Jean Piaget jocul este adaptare, adica, asimilare si acomodare. Piaget descrie 3 stadii in dezvoltarea jocului: – stadiul jocului practic – apare in primul an de viata si consta in actiunea senzorio-motorii – stadiul jocului simbolic – apare incercand cu al doilea a de viata si implica reprezentari ale obiectelor ascunse – stadiul jocului cu reguli – este ultima categorie structurala care se dezvolta, cuprinzand coordonarea sociala si o intelegere bazata pe relatii sociale. Joaca este pentru copii ceea ce vorbirea este pentru adulti. Este un mediu pentru exprimarea sentimentelor, pentru explorarea relatiilor, descrierea experientelor, marturisirea dorintelor si implinirea de sine. Deoarece dezvoltarea limbajului copiilor ramane in urma dezvoltarii cognitive, ei comunica prin joc. In terapia prin joc, jucariile sunt percepute ca si cuvinte ale copilului, iar jocul ca limbaj al acestuia. Functia sintactica a jocului este cel mai important aspect, asigurand copiilor posibilitatea de a-si evalua exprimarea simtamintelor interioare.   Experientele semnificative din punct de vedere emotional pot fi exprimate intr-un mod mai confortabil si mai sigur prin reprezentarea simbolica pe care o asigura jucariile. In joc copilul isi poate transfera asupra jucariilor anxietatile, temerile, fanteziile si in acelasi timp se simt in siguranta deoarece jocul le permite sa se distanteze de experientele neplacute sau traumatizante prin care au trecut. Terapia prin joc este bazata pe stadiile de dezvoltare ale copilului. Aceasta este un mod de abordare terapeutic pentru mai multe afectiuni.   Dintre acestea amintim: – abuz si neglijare – agresiune si exteriorizare – autism – disociere si schizofrenie – copii tulburati din punct de vedere emotional, frica si anxietatea – dificultati de invatare, copii cu probleme mentale (mai ales), probleme de adaptare sociala – dificultati de vorbire – traume suferite, copii retrasi. In cadrul programei “Terapie complex si integrata”, specialistul poate apela la jocul de rol, dramatizare, organizare de activitati cu caracter practic-aplicativ, in vederea insusirii de catre copii a unor cunostinte cu caracter instrumental, dar si la formarea unor deprinderi de autonomie personal si social.   Ludoterapia are valente multiple si in planul dezvoltarii cognitive a copilului cu deficienta mintala severa profunda si /sau asociata, deoarece il stimuleaza in primul rand afectiv-emotional. Prin activitatile de ludoterapie, copilul cu deficienta mintala severa, profunda si/sau asociata, invata sa se joace, jocul trezindu-i interesul de cunoastere si autocunoastere. Educatorul asigura trecerea treptata de la jocul primar (de manipulare si imitativ) la cel evoluat (joc simbolic, joc cu reguli) si urmareste sa determine, intr-un sen safectiv, comportamentul copilului. Activitatile de joc incep cu actiuni simple de explorare a spatiului. Educatorul imprima jocului un caracter terapeutic-compensator, stimuland si dezvoltand disponibilitatile psihomotorii de comunicare si afectiv-relationale ale copilului cu deficienta mintala.