Psihosociologia familiei cursuri

Altrismul la copil si manifestarea lui in jocul copilului Altruismul se afla in opozitie cu egoismul si inseamna o dispozitie de a actiona dezinteresat, trecand de interesele personale, in favoarea altor oameni sau a intregii colectivitati. (Dexonline.ro) In a doua copilarie (3-6 ani) copilul se integreaza tot mai activ in mediul social si cultural din care face parte, asimiland modele de viata si experiente noi. Acest lucru determina dezvoltarea bazelor personaliatii, capacitatii de cunoastere si a comunicarii. In gradinita, unul din factorii cheie al dezvoltarii copilului, unde acesta se descopera pe sine, realizand ca nu este identic cu ceilalti copii, totodata realizeaza si constientizeaza ca propriile actiuni sau comportamente nu sunt identice sau nu seamana cu a celorlalti copii din grupa. Ca atare, face primul pas catre o forma de responsabilitate dar si la sporirea autonomiei fata de acestia. In aceasta perioada dorinta dominanta a copilului este jocul. Cu ajutorul acestuia, copilul isi dezvolta personalitatea. Pe acest fond se formeaza trasaturi de personalitate cum ar fi : sensibilitatea, egoismul, incapatanarea, aroganta, altruismul, spiritul de intrajutorare, trasaturi care-i diferentiaza atat de mult pe copii, proiectand o anumita tipologie a personalitatii, pe care le vom gasi si in alte etape de viata. Jocul de creatie prin formularea sa, este plin de dinamism si continut. Se poate incadra la ALA (activitati liber alese) si aplicat in orice moment al zilei. Acesta permite consolidarea unor deprinderi, posibilitatea utilizarii informatiilor primite in cadrul altor tipuri de activitati, angreneaza atat elementele de ordin fizic dar mai ales de ordin mental. Dezvolta altruismul la copii, datorita paletei largi de situatii imaginate din realitate : “De-a doctorul”, “De-a mama”, “de-a scoala”, de-a gospodinele”, “de-a servitul mesei”…etc. In cadrul acestor activitati, copilul devine atent cu ceilalti copii din grupa, isi doreste sa imparta jucariile cu ei, devine sensibil la nevoile celorlalti, oferindu-si ajutorul in cazul in care cineva nu reuseste sa tina pasul cu activitatea in curs.

Definitia jocului si identificarea referentialului acestora Jocul prin definitia sau prin definitiile sale se imparte in mai multe categorii si repere, pe mai multe etape de varsta, avand ca scop comun integrarea copilului, dezvoltarea psihomotrica, dezvoltarea intelectuala, dezvoltarea psihica a acestuia.   Jocul inca din primul an de viata se organizeaza si se integreaza in activitatea si comportamentul de tip ludic, fiind impartit in mai multe categorii : – jocul simplu, de manipulare a obiectelor – jocuri mai compleze, de aranjare a obiectelor cu care interactioneaza; – jocuri verbal-intelectuale, adica de a imita zgomotele sau sunetele celor din preajma lui; – jocuri care antreneaza structuri psihologice compleze si sunt organizate de adult cu ajutorul jucariilor.   Jocul la varsta de 3-4 este miscare si il folosim ca o necesitate biologica a copilului, ca o necesitate de largire a mediului de joc, ca o necesitate de a relationa dar si implica alti participanti la joc, prin joc copilul descopera alte sensuri si utilitati ale obiectelor sau jucariilor care-l inconjoara.   Jocul este o modalitate de cunoastere de sine.   In jurul varstei de 4-5 ani, jocul devine activitate de invatare, in care se dezvolta procesele cognitive, se formeaza comportamente; jocul are lider, prin copierea modelului adultului si intervine necesitatea organizarii lui dupa reguli stabilite dinainte.La aceasta varsta jocul acopera necesitatea fiziologica de miscare, dar si extinde cunoasterea de sine si respectul fata de sine.   La varsta de 7-10 ani, jocul exercitiu devine o componenta obligatorie a actului didactic, ca mijloc de metoda, forma, procedeu de transmitere, consolidare si verificare a cunostintelor, deprinderilor si comportamentelor. La aceasta varsta jocul produce excluderea partiala a modelelor adultilor, intervine specificitatea negativismului care poate transforma jocul intr-o activitate sociala periculoasa.   Jocul insa, ramane cel mai important mijloc de educatie pentru sanatate dar si dezvoltarea cunoasterii si respectului de sine, acceptarea diferentelor culturale, etnice sau sexuale. In concluzie jocul este un izvor bogat de impresii si atitudini, care are cadru de manifestare a simblolistii ludice, cu rol de stimulare a dezvoltarii gandirii copilului, a dezvoltarii motricitatii, a imaginatiei, etc.

Evolutia jocului in ontogeneza – Prescolar Copilul nu diferentiaza jocul de alte forme de activitati complementare, invatatura si munca. Aceasta diferentiere este posibila doar in jurul vartei de 5 ani. In prima parte a perioadei se inregistreaza trecerea de la jocurile de manipulare (sau manuire de obiecte, caracteristice vartei anterioare), la jocul de creatie, sub forma jocului cu subiect si roluri ai a celor de constructie. Jocul de creatie capata cel mai important loc la varsta prescolara. In joc copilul are capacitatea de a reflecta intr-o forma proprie impresiile dobandite din lumea inconjuratoare. Jocurile cu roluri, la inceput sunt jocuri fara subiect sau cu subiecte construite pe masura ce jocul se deruleaza; de aici apare tendinta de abandonare a unui subiect in favoarea altuia mai atragator.   Principalele elemente structurate ale jocului sunt: – scopul(hai sa ne jucam de-a….) – subiectul – rolurile – regulile   Tipuri de joc la prescolar 1. Jocul cu subiect si roluri alese din viata cotidiana 2. Jocul cu subiecte si roluri din basme si povestiri – jocuri de dramatizare 3. Jocuri de constructie 4. Jocuri de miscae 5. Jocuri hazlii 6. Jocurile didactice   Masuri de amenajare a ariilor stimulative Activitati fundamentale umane cu care dorim sa familiarizam copilul (cunoastere, comunicare, manevrare, manuire a obiectelor, identificare cu rolurile sociale, de miscare). Se amenajeaza spatii de constructii de cuburi, arii de stiinta, pentru jocuri de rol. arte plastice, jocuri de curte (sport, nisip si apa)   Mediul de joaca al copilului prescolar – caracteristici ale spatiului – carateristici de ordin general : caldura, estetica spatiului. lumina – caracteristici particulare : amenajari, sectorizari, ordonari, materiale utilizate   Etapele amenajarii ariilor de stimulare  1. Evaluarea initiala a fiecarui copil in parte si a grupei de copii 2. Evaluarea initiala a resurselor si posibilitatilor 3. Elaborarea planificarilor 4. Amenajarea propriu-zisa 5. Cunoasterea ariilorimpreuna cu copii – Stabilirea regulilor de activitate si de ordine – Stabilirea obiectivelor generale si operationale si aducerea acestora la cunostinta copiilor intr-o forma adecvata nivelului si posibilitatilor de intelegere a acestora.   Aria biblioteca – aici se vorbeste in soapta – aici ne putem odihni – punem intotdeauna cartile la loc – avem grija la foi si la colturi (se formuleaza intotdeauna pozitiv “ai grija la coltul foii…”, nu este recomandat adresarile negative “sa nu cumva sa indoi foaia…”)

Evolutia jocului in ontogeneza – Scolarul mic Jocul ca activitate fundamentala din gradinita, nu va disparea complet, ci dimpotriva ca insoti si va completa activitatea de invatare. Acum jocul va avea in consideratie mai mult sarcinile didactice, constituindu-se ca o activitate ce trebuie sa ocupe un loc prioritar in procesul de predare-invatare. Este perioada in care continua sa se dezvolte toate formele de sensibilitate, modalitati senzoriale(vizuala, tactila, chinestezica..etc.) precum si toate formele compleze ale perceptiei.   Gandirea scolarului mic este intr-o buna masura concreta, adica se bazeaza pe suport senzorial-perceptiv. In procesul de invatamant, invatatorul transmite elevilor si cunostinte pe baza altor cunostinte mai vechi, servindu-se de cuvinte, aceasta ducand la dezvoltarea necontenita a gandirii abstracte de varsta scolara mica. In cursul micii scolaritati se formeaza capacitatea de citit-scris si aceasta impulsioneaza progresele limbajului. Copilul capata cunostinte despre structura morfo-semnatica a cuvintelor. Dezvoltarea limbajului se face si in contextul altor activitati scolare de munca, desen, istorie, observare a naturii cu prilejul carora copilul face cunostinta cu o noua terminologie care variaza de la un domeniu la altul.   Transformari importante se produc si in dezvoltarea MEMORIEI Important de cunoscut pentru invatator sunt calitatile memoriei: volumul, mobilitatea, rapiditatea, trainicia, promtitudinea la memorare, conservare si reactualizare, calitati ce pot fi modelate, educate si perfectionate la niveluri performantiale superioare, mai ales ca la aceasta varsta creste considerabil volumul memoriei si se imbogatesc indicatorii trainiciei si rapiditatii memorarii diferitelor continuturi. Scolarul mic se indreapta spre jocurile de constructie (asamblare si montaj), spre jocuri in care se impleteste imaginativul cu realul. Singuri, dar mai ales in grupuri mici, copiii se intalnesc (fete si baieti) si initiaza jocuri de rol (“de-a scoala”, “de-a familia”) sau jocuri de miscare (“de-a prinselea”, “de-a ascunselea”). Nu sunt neglijate nici jocurile sociale in cadrul carora copiii socializeaza, comunica, colaboreaza. Nevoia de miscare (copilul are inca nevoie sa sara, sa strige, sa alerge) este satisfacuta de jocurile in aer liber, de plimbari, adevaratlele curse cu bicicleta.

Importanta jocului in viata copilului “Jocul este un impuls irezistibil,prin care copilul îsi modeleaza propria-i statuie.” Jean Chateau Pornind de la citatul lui Jean Chateau, putem defini importanta jocului ca principala activitate pe care o contacteaza copilul inca de la nastere. Pe masura ce creste importanta jocului, care sunt considerate distractii, de la anumite varste, le confera conduitei lor multa flexibilitate si mai ales le dezvolta imaginatia si creativitatea dar in acelasi timp este exprimat si gradul de exprimare psihica. Jocul este important in viata copilului pentru ca ofera copiilor o multitudine de impresii care contribuie la imbogatirea cunostintelor despre lume si viata, totodata le mareste capacitatea de intelegere a unor situatii compleze, stimuleaza memoria, capacitatea de concentrare, de supunere la anumite reguli, capacitati de a lua decizii rapide si de a rezolva situatii problema, adica, le dezvolta creativitatea. Jocul prin regulile lui face mai accesibila apartenenta copilului intr-un grup, unde acesta respecta cerintele acestuia.. In functie de varsta si de capacitatea de intelegere si actiune, copilul manifesta preferinte diferite pentru joc, pe masura trecerii de la o etapa la alta a dezvoltarii psihice. Trebuie sa remarcam in importanta jocului ca acesta are cateva puncte forte, chiar decisive in dezvoltarea copilului cum ar fi : 1. jocul fortifica un copil din punct de vedere fizic, ii imprima gustul pentru obtinerea performantelor dar in acelasi timp il obliga sa se gandeasca si la mijloacele necesare atingerii ei. 2. jocul creeaza deprinderi pentru lucrul in echipa, pentru sincronizarea actiunilor sale cu ale celor din jur in vederea atingerii scopului comun. 3. jocul este o actiune fara utilitate imediata, este un generator de distractie si reconfortare, de placere si de bucurie. Chateau spune ca jocul ofera posibilitatea aparitiei unor potentialitati care se concretizeaza selectiv si astfel apare ideea ca jocul este o pregatire pentru viata si munca. Jocul are un caracter universal, este o realitate permanenta, un efort de depasire, avand rol de propulsare in procesul obiectiv al dezvoltarii, ducand evolutia sa in raport cu dezvoltarea prescolaritatii sau a scolaritatii mici, cu activitati umane cu unele mecanisme ale vietii sociale. Jocul cu certitudine nu lipseste indiferent de varsta omului.