Noi actualizari la DOOM2
„Afterchool”, „breaking ...
Recent Posts
Morfologia este partea gramaticii care stu...
Testul 2
1. Transcrieți din versurile date cuv...
Testul 1
Se dă textul:
...
Aplicatii - Exerciții recapitulative
Se dă t...
Conversiunea (Schimbarea valorii gramaticale) este...
APLICAȚII - FONETICĂ - EXERCIȚII - FIȘA III
&n...
APLICAȚII - FONETICĂ - EXERCIȚII - FIȘA III
1....
APLICAȚII - FONETICĂ - FIȘA II - EXERCIȚII
1. ...
Aplicații - Fonetică - Exerciții
1. Ce este fo...
Posts
Rolul utilizării cratimei
Atunci când ni se cere să explicităm rolul cratimei într-o construcție lexicală, morfologică sau sintactică, trebuie să avem în vedere următoarele situații:
1) Din punct de vedere fonetic:
- elidarea unui sunet la început de cuvânt: ”rimă-mbrățișată”, ”lucru-nceput”, ”carte-nchisă” etc.;
- elidarea, dispariția, suprimarea unui sunet la sfârșit de cuvânt. ”printr-o”, ”dintr-o”, ”într-o” etc.;
- evitarea hiatului: ”fereastră-ntredeschisă”, ”speranță-mplinită”, ”față-ntristată” etc.;
- transformarea unui hiat în diftong: ”de-abia”, ”de-acolo”, ”de-alaltăieri”etc.
- evitarea unui diftong: ”clar-această zi” (clară această zi), ”duioas-aducere-aminte” (duioasă aducere-aminte) etc.;
- evitarea unui triftong: ”vorbea-ntre dinți” (vorbea între dinți), ”spunea-ntr-o doară” (spunea într-o doară) etc.;
2) Din punct de vedere morfologic:
- marchează rostirea împreună, în aceeași silabă, a două cuvinte (părți de vorbire) diferite (se poate specifica valoarea lor morfologică):”speranțe-nșelătoare”: cratima marchează rostirea în aceeași silabă a două părți de vorbire diferite: substantivul comun, simplu ”speranțe” și adjectivul propriu-zis ”(î)nșelătoare; ”spunându-mi-se”: cratima marchează rostirea împreună a trei cuvinte diferite: verbul la gerunziu ”spunând(u)”, pronumele personal ”mi” (caz D, formă neaccentuată), pronumele reflexiv propriu-zis ”se” (caz Ac., formă neaccentuată);
3) Din punct de vedere prozodic, folosirea cratimei are ca efect:
- micșorarea numărului de silabe: ””Turmele-l urc, stele le scapără-n cale” (12 silabe în loc de 14 silabe) și deci păstrarea constantă a măsurii versurilor;
- menținerea ritmului: ”Parc-ascult și parc-aștept” (UU_ UUU_) (anapest, peon 4);
- păstrarea rimei: ”Aproape de speranța-mi/Se scurge tainic viața-mi” – rimă feminină (se termină fiecare vers într-o vocală), perfectă (ultima silabă coincide perfect);
- conservarea structurii (strofice) a poeziei;
4) Din punct de vedere stilistic:
- obținerea unor figuri de stil sonore:
- aliterația: ”Speranța-nvie primăvara/În fiecare vis când vine seara...”(se repetă consoanele ”v”, ”r” și ”n”); este și asonanță, se repetă vocala accentuată ”a”;
- asonanța: ”Cuvânt-aproape de un dulce gând (...)” (este accentuată vocala ”â” ); este și aliterație, se repetă consoana ”n”, ”p” și ”d”; prin realizarea figurilor de stil sonore se obține muzicalitatea versurilor sau rima interioară;
N.B. Elementele de prozodie se pot încadra în categoria mai largă a stilului.
Cratima (”-”) este un semn ortografic și de punctuație, în anumite situații:
Semn ortografic între două părți de vorbire diferite: ”Dulce-această veste” (leagă două părți de vorbire diferite);
Semn ortografic în interiorul aceleiași părți de vorbire:”Ieri-alaltăieri”,”După-amiază”, ”nord-vest”, ”bun-gust”, ”Maria-Elena”,”roșu-albăstrui”,”aproap
departe”, ”târâș-grăpiș”(leagă termenii unui adevrb de timp compus, substantiv comun sau propriu compus, ai unui adjectiv compus, ai unui adverb de loc sau de mod compus etc.);
Semn ortografic într-o locuțiune: ”dintr-odată” (cratima marchează rostirea împreună, în aceeași silabă, a două părți de vorbire diferite: prepoziția simplă ”dintr(e)” și adverbul de timp ”odată”, partea de vorbire obținută fiind o locuțiune adverbială de mod; ”într-adins”, ”de-a berbeleacul”, ”de-a dura”, ”de-a v-ați ascunselea”, aduceri-aminte , ”ucigă-l toaca”, ”ducă-se pe pustii” etc. (locuțiuni adverbiale, verbale, substantivale etc.);
Semn ortografic într-o expresie: ”și-au dat arama pe față”; ”s-au dat de ceasul morții”, ”în cel de-al doisprezecelea ceas” etc.
Semn de orografie între două numerale cardinale, două substantive, două adverbe, două adjective etc. : ”anii ’80 -’90”, ”viitor-trecut”, ”bine-rău”, ”repede-încet”, ”devreme-târziu”,”bun-rău” ”frumos-urât”, ”prost-deștept”, ”bogat-sărac” etc;
Leagă un numeral ordinal de particula morfologică ”a” (morfem): a XII-a F; a IXL-a (a patruzecea), a CIX-a (a o sută noua), a MXIX-a (a cinci sute nousprezecea) etc.;
Semn de ortografie ”-ntr-această primăvară” (ține locul unui apostrof; în propria poezie).
Când este semn de punctuație, cratima se numește linie de dialog sau linie de pauză.
Linie de dialog: ” – Ionel, Ionel, vin’ la mama!...”
Linie de pauză: înaintea unei explicații: ”Identificarea – adică găsirea în text – a unor construcții pleonastice”; înaintea unei enumerații: Toate formele de relief – munții, dealurile, câmpiile, șesurile, pot fi găsite în țara noastră” etc.
N.B. Când este linie de dialog sau linie de pauză are o formă ușor diferită: ” – ”. De fapt, cratima, linia de dialog și linia de pauză sunt trei lucruri diferite.
Pronumele personal de politeţe
Pronumele personal de politeţe exprimă respectul în relaţiile dintre oameni.
Funcţii sintactice
1. Subiect: Dumnealui a plecat.
2. Nume predicativ: Cartea este a dumneavoastră.
3. Atribut pronominal: Invitaţia dumneaei mi-a făcut plăcere.
4. Complement direct: L-am chemat pe dumnealui.
5. Complement indirect: Vă ofer dumneavoastră aceste flori.
6. Complement de agent: Ceaiul este pregătit de dumnealui.
7. Complement circumstanţial de mod: El citeşte ca şi dumneata.
8. Complement circumstanţial de loc: Nu stau mult la dumneata.
Membrii are sens atunci cand poate fi inlocuit in context cu membrele (pluralul de la membră),
Comisia are doi membri.
Comisia are doua membre – plural simplu nearticulat
Cei doi membri ai comisiei/ Cele doua membre ale comisiei – plural simplu nearticulat
Membrii comisiei/Membrele comisiei – plural articulat
NU scriem cei doi membrii ai comisiei, dupa cum nu scriem cele doua membrele ale comisiei
VERBUL este partea de vorbire flexibila in raport cu modul, timpul, persoana si numarul, care exprima actiuni, stari sau calitati privite ca procese in derulare.
1.Clasificarile verbului
a) dupa rolul sintactic si morfologic:
-predicative: indeplinesc singure, la un mod personal, functia de predicat verbal (a citi, a merge, a vedea etc)
-copulative: leaga numele predicativ de subiect si indeplinesc la un mod personal, impreuna cu numele predicativ, rolul de predicat nominal (a fi, a deveni, a se face)
-auxiliare: ajuta la formarea modurilor si timpurilor compuse, precum si a diatezei pasive (a fi, a vrea, a avea)
b) dupa posibilitatea de a avea complement direct:
-tranzitive: care pot avea complement direct (a face, a iubi etc)
-intranzitive: care nu pot avea complement direct (a alerga, a fi, a merge etc.)
c) dupa referirea la persoana:
-personale: au forma pentru toate persoanele (a cauta, a citi etc.)
-impersonale: nu au subiect si, deobicei, au numai forma de persoana a III-a(a ploua, a ninge, a se zice etc.)
-unipersonale: se folosesc numai la persoana a III-a (a latra, a macai, a oua etc.) a trebui este unipersonal ca forma si impersonal prin continut.
2.Locutiunile verbale
Grupuri de cuvinte, care contin in mod obligatoriu un verb, cu sens unitar si cu trasaturi morfologice si sintactice specifice verbului.
Structura locutiunilor verbale:
-verb + prepozitie + substantiv: a avea de gand
–verb + interjectie: a face tuști
-verb + substantiv: a-și păzi gura / păziți-vă gura! (pronume între verb și substantiv)
–verb + etc.: a o lua la sănătoasa, a-și aduce aminte
– cele mai frecvente verbe intalnite in locutiunile verbale: a face, a da, a lua, a avea, a pune, a trage, a baga.
* Atentie! O locutiune verbala se recunoaste daca:
-se poate substitui printr-un singur cuvant (a o lua la fuga = a fugi)
-intelesul unitar este altul decat sensul fiecareia dintre componente;
-exista un cuvant care, luat izolat, nu are inteles clar (a-si aduce aminte; aminte=?)
3.Diateza verbului
Categorie gramaticala specifica verbului care exprima raportul dintre subiect, verb si obiect: diatezele activa, pasiva si reflexiva
Diateza activa: arata ca subiectul face actiunea exprimata de verb, fara a suferi consecintele acesteia; se formeaza din tema verbului de conjugat la care se adauga terminatiile modurilor si timpurilor respective.
Diateza pasiva: arata ca subiectul sufera actiunea facuta de complementul de agent (exprimat sau subinteles); se formeaza din participiul verbului de conjugat precedat de diateza activa a verbului auxiliar a fi; diateza pasiva au doar verbele care la diateza activa sunt tranzitive;
Diateza reflexiva: arata ca subiectul face actiunea si tot el o sufera; se formeaza din diateza activa a verbului de conjugat precedat de pronumele reflexiv in dativ sau acuzativ cu rol de marca morfologica.
4.Modurile verbului
Categoria gramaticala verbala care indica forma pe care o ia verbul pentru a arata felul cum considera vorbitorul actiunea.
Modurile:
–personal: daca are forme distincte pentru exprimarea persoanei;
–nepersonal: daca prezinta actiunea fara referire la persoana care o savarseste;
–predicativ: daca verbul poate indeplini functia de predicat;
–nepredicativ: daca verbul nu poate indeplini functia de predicat;
Moduri personale, predicative:
-indicativ: exprima o actiune prezentata de vorbitor ca reala, sigura (eu lucrez, tac, culeg, fug);
-conjunctiv: exprima o actiune realizabila, posibila in prezent, ireala in trecut (eu sa lucrez, sa tac, sa culeg, sa fug; eu sa fi lucrat, sa fi tacut, sa fi cules, sa fi fugit);
-conditional-optativ: exprima o actiune realizabila in functie de o conditie (eu as lucra, as tacea, as culege, as fugi);
-imperativ: exprima un ordin, un indemn, un sfat, o rugaminte (lucreaza! taci! culege! fugi!);
Modurile nepersonale, nepredicative:
-infinitiv: exprima actiunea in mod general, denumeste numele actiunii (a citi, a lucra etc.);
–gerunziu: exprima o actiune in desfasurare, fara referire precisa la momentul vorbirii (citind, lucrand etc.);
-participiu: denumeste sub forma de adjectiv actiunea suferita de un obiect (citit, vazut, citit etc.);
-supin: forma verbala omonima cu participiul, avand in plus prepozitiile de, la, pentru si sinonima cu infinitivul (de mancat, pentru citit, la cules etc.);
5.Timpurile verbale
Categorie gramaticala verbala care exprima momentul sau durata savarsirii actiunii.
Timpurile indicativului
-prezent: actiune simultana cu momentul vorbirii (lucrez, tac, culeg, fug);
-imperfect: actiune trecuta, neterminata in momentul la care se refera vorbirea (lucram, taceam, culegeam, fugeam);
-perfecul simplu: actiune trecuta, incheiata in trecut (lucrai, tacui, culesei ,fugii);
–perfectul compus: actiune trecuta, terminata, fara a preciza momentul incheierii fata de prezent (am lucrat, am tacut, am cules, am fugit);
-mai mult ca perfectul: actiune trecuta, incheiata inaintea altei actiuni trecute (lucrasem, tacusem, culesesem, fugisem);
–viitorul: actiune ce se petrece dupa momentul vorbirii (voi lucra, voi tacea, voi culege, voi fugi);
-viitorul anterior: actiune care se va petrece in viitor si se va incheia inaintea unei alte actiuni viitoare (voi fi lucrat, voi fi tacut, voi fi cules, voi fi fugit);
Timpurile conjunctivului
–prezent: să lucrez, să tac, să culeg, să fug;
-perfect: să fi lucrat, să fi tacut, să fi cules, să fi fugit;
Timpurile conditional-optativului
-prezent: aș lucra, aș tăcea, aș culege, aș fugi;
–perfect: aș fi lucrat, aș fi tăcut, aș fi cules, aș fi fugit;
Nu uita!!!
Imperativul, desi este mod predicativ, nu are forme decat pentru prezent.
Atentie!!!
Dintre modurile nepredicative doar infinitivul are forme distincte pentru timp, prezent si perfect, celelalte moduri neavand forme pentru mai multe timpuri.
6.Conjugarea verbului
Flexiunea verbului dupa diateza, mod, timp, persoana si numar se numeste conjugare.
Nu uita!!!
Dupa terminatia infinitivului (forma de dictionar a verbelor) verbele se clasifica in patru conjugari:
Conjugarea I: verbe terminate în -a (a lucra, a canta, a visa etc.)
Conjugarea II: verbe terminate în -ea (a placea, a vedea etc.)
Conjugarea III: verbe terminate în -e (a bate, a merge, a spune etc.)
Conjugarea IV: verbe terminate în -i sau -i (a fugi, a dori, a coborî, a hotărî etc.)
Nu uita!!!
Conjugarea verbelor regulate la diateza reflexiva este aproape identica cu cea de la diateza activa. Paradigmele verbale sunt aceleasi, adaugandu-se in fata verbului pronumele reflexiv in dativ si acuzativ cu exceptia imperativului si gerunziului,cand pronumele sta dupa verb. Diateza reflexiva este defectiva de participiu si supin.
Conjugarea verbelor auxiliare: a fi, a avea, a vrea
Atentie!!!
1. Verbele a fi si a avea au la prezentul indicativ serii paralele de forme – prima, cu valoare predicativa, a doua, specializata ca auxiliar. (Noi avem o carte. / Noi am venit.)
2. Forme ca vrei, vroiesc etc., rezultate din contaminarea verbelor a vrea si a voi, sunt neliterare.
3. La perfectul simplu, toate cele trei verbe au cate doua serii de forme, ambele corecte.
4. La imperativ (pozitiv si negativ), a avea are doua forme, ambele corecte. Forma aibi / n-aibi este invechita.
Verbul
Timpurile verbului:
- prezent: -eu citesc
-imperfect: -eu citeam
-perfect simplu: -eu citii
-perfect compus: -eu am citit
-mai mult ca perfect: -eu citisem
-viitor I: -eu voi citi
-viitor anterior: -eu voi fi citit
Modurile verbului
Modurile personale:
Indicativ, Imperativ, Conjunctiv, Conditional-optativ
Modurile nepersonale
Indicativ, Gerunziu, Participiu, Supin
Imperativ: -afirmativ :-Citeste! Citeste!
-negativ :-Nu citi! Nu citi!
Conjunctiv : -prezent: -eu sa citesc
-perfect: -eu sa fi citit
Conditional-optativ :-prezent: eu as citi
-perfect: eu as fi citit
Modul infinitiv:
1.Subiect: -Este greu a invata.(ce, cine?)
2.N.P.: -Placerea lui este de a citi.(ce este, cine este?)
3. At.: -Placerea de a citi o avem toti. (ce fel de?)
4.C.D.: -El stie desena.(pe cine, ce?)
5.C.I.: -S-a plictisit a invata.(despre cine ,despre ce, pt.cine, pt. ce, de la
cine, de la ce, de ce?)
6.C.C.T.: -A ajuns la gara inainte de a pleca trenul.
7.C.CM.: -A plecat fara a saluta.(cum?)
8.C.C.S.: -Invata pentru a reusi.(cu ce scop?)
Modul supin:
1.Subiect: -Este greu de invata.
2.N.P.: -Cartea este de citit.
3.At.: -Am o carte de citit.
4. C.D.: -El are de scris.
5.C.I.: -S-a plictisit de citit.
6.C.C.S.: -A plecat la padure pentru vanat.
Modul gerunziu:
1.Subiect: -Se aude tunand.
2.N.P.: -Mainile-i erau tremurande.
3.At.: -Am vazut valurile spumegand.
4.At. adj.: -Am vazut valurile spumegande.
5.C.C.T.: -Plimbandu-se admira peisajul.
6.C.C.T.: -Merge schiopatand.
7.C.C.Cz; -Alunecand a cazut.(din ce cauza?)
Modul participiu:
1.At. adj.: -Cartea citita este pe masa.
2.N.P.: -Ei sunt bine informati.
Substantivul
Cazul Nominativ:
1.Subiect: -Elevul citeste zilnic.
2.N.P.: - El este inteligent.
3.Apozitie: -Simpla: - Ionel Popescu a reusit.
-Dezvoltata: -Maria, colega mea invata bine.
Cazul Acuzativ:
1.C.D.: -L-am vazut pe Ionel.
2.C.I.: -Vorbim despre vacanta.
3.N.P.: -Cartea este de povesti.
4.At. :-Am o carte de povesti.
5.C.C.L.: -Mergem la munte.
6.C.C.S. : -El invata pentru examen.
7.C.C.Cz. : -El plange de durere.
Cazul Genitiv:
1.At.: -Cartea elevului este pe banca.
2.N.P. : -Cartile sunt ale elevului.
3.C.I. : -Luptam impotriva drogurilor.
4.C.C.L.: -Avionul zboara deasupra muntilor.(deasupra, inaintea,inapoia)
5.C.C.T.: -Am sosit la scoala inaintea colegilor.(inaintea)
6.C.C.Cz : -Plange din cauza colegilor.
Cazul dativ:
1.C.I.: -Ofer mamei flori.
2.N.P.: -El este aidoma parintilor.
3.C.C.M.: -El munceste asemenea colegilor.
4.C.C.Cz.: -S-a vindecat datorita medicilor.
5.At. cu prep.: -Am o casa aidoma vecinului.
Pronumele
Pronumele personal:
Are trei persoane: pers.I: -sg. eu
-pl. noi
pers.II: -sg. tu
-pl. voi
pers.III: -sg. ea, el
pl. ele, ei
Formele pronumelui :- accentuata
-neaccentuata
Pers.I :Nominativ :eu noi
Acuzativ :pe mine, ma , m- pe noi, ne-
Dativ :mie, imi, mi noua, ne, ni
Pers.II :Nominativ :tu voi
Acuzativ :pe tine, te pe voi, va, v-
Dativ :tie, iti, ti voua, va, vi
Pers.III :Nominativ: el, ea ei, ele
Acuzativ: pe el(ea), il, o pe ei(ele), ii, le
Dativ: lui, ii, i lor, le, li
Functii sintactice :
1.N.:-El citeste zilnic.
2.N.P. :-Nominativ –Inginerul este el.
-Genitiv –Cartea este a lui.
-Acuzativ –Cartea este pentru el.
3.At. :-Nominativ –Maria, ea, a castigat.
-Genitiv –Cartea lui este noua.
-Acuzativ –Am un cadou pentru el.
4.C.D. :-Acuzativ –am vazut-o pe ea.
5.C.I:-Acuzativ –Vorbim despre ei
-Dativ –Ii ofer ei flori.
6.C.C.L. :-Acuzativ –Mergem la ea.
Genitiv –Animalul zboara deasupra lor.
7.C.C.T. :-Acuzativ –Am plecat odata cu ei.
Genitiv –Am sosit inaintea lor.
8.C.C.M. :-Acuzativ –Invatam ca ei.
Dativ cu prep. –El lucra aidoma lor.
9.C.C.Cz. :-Genitiv –Plange din cauza lui.
Pronumele Reflexiv
Atunci cand pronumele forma neaccentuata are aceeasi persoana cu subiectul acel pronume este refelexiv.
Atunci cand pronumele forma neaccentuata nu are aceeasi persoana cu subiectul acel pronume este personal.
Pronumele refelexiv are forme proprii pentru persoana a-III-a la cazurile Acuzativ si Dativ.
Pers. a-III-a:-Acuzativ –pe sine, se, s-
-Dativ –sinesi, isi, si
La persoana I si a-II-a imrumuta formule neaccentuate ale pronumelui personal.
Pers.I :- ma, ne
Pers. a-II-a :-te, va
Functii sintactice (pers.I si pers. a-II-a) :
1.C.D. :-Acuzativ –Eu ma plimb in padure.
2.C.I. :-Acuzativ –Vorbeste despre sine.
Dativ –Isi cumpara caiete.
3.At. :- Acuzativ cu prep. –Lauda de sine nu miroase a bine.
Dativ(posesiv) –Privirea-si arunca in departare.
4.N.P. :-Acuzativ –Totul este pentru sine.
5.C.C.L. :-Acuzativ –Il trge spre sine.
6.C.C.M. :-Vorbeste in sine.
Pronumele si adjectivul pronominal posesiv
Pronumele care tine locul atat al posesorului cat si al obiectului posedat se numeste pronume posesiv.
Atunci cand detrmina un substantiv si se acorda in gen, numar si caz cu acesta pronumele posesiv isi schimba valoarea gramaticala si devine adjectiv pronominal posesiv cu functia sintactica de atribut adjectival.
Formele pronumelui posesiv sunt :
al meu - a mea
al tau -a ta
al sau - a sa
ai mei -ale mele
ai sai - ale sale
al nostru - a noatra
al vostru - a voastra
ai nostri - ale noaste
ai vostri - ale voatre
Functii sintactice :
1.S. :-Nominativ –Ai mei au sosit astazi.
2.N.P. :-Nominativ –Cartea este a mea.
-Genitiv –Casa este alor mei.
-Acuzativ –Cadoul este pentru ai mei.
3.At. :-Nominativ –Ei, ai mai au sosit.
-Genitiv –Casa alor mei este mare.
-Acuzativ –Am un cadou pt ai mei.
4.C.D. :-Acuzativ –I-am vazut pe ai mei
5.C.I. :-Dativ -Ofer alor mei cadouri.
-Genitiv –Luptam impotriva alor tai.
-Acuzativ –Vorbim despre ai tai.
6.C.C.L. :-Genitiv –Avionul zboara deasupra alor tai.
-Acuzativ –Mergem la ai vostri.
7.C.C.T. :-Genitiv –Am sosit inaintea alor tai.
-Acuzativ –Am plecat odata cu ai tai.
8.C.C.M. :-Acuzativ –Lucrez ca ai mei.
-Dativ –Munceste aidoma alor sai.
9.C.C.Cz. :-Genitiv –Plange din cauza alor sai.
-Dativ :-A reusit datorita alor sai.
Pronumele si adjectivul pronominal demonstrativ
Pronumele demonstrativ are aceeasi functii sintactice ca pronumele personal.
Atunci cand determina un substantiv si se acorda cu acesta in gen numar si caz, isi schimba valoarea gramaticala si devine adjectiv pronominal demonstrativ cu functia sintactica de atribut adjectival.
Felurile pronumelui demonstrativ :
a)de apropiere:acesta-aceasta
acestia-acestea
Forme populare: astea-asta
astia - astea
b) de departare: acela-aceea
aceia-acelea
Forme populare :ala-aia
aia-alea
c) de identitate: acelasi-aceeasi
aceiasi-aceleasi
Functii sintactice :
1.S. :-Nominativ –Acesta a reusit.
2.N.P. :-Nominativ –El este acesta.
-Genitiv –Casa este a cestuia.
-Acuzativ –Cadoul este pentru acesta.
3.At. :-Genitiv –Casa acestuia este mare.
-Acuzativ –Am un cadou pentru acesta.
4.C.D. :-Acuzativ –L-am vazut pe acesta.
5.C.I. :-Acuzativ –Vorbim despre acestia.
-Dativ –Ii ofer flori acesteia.
-Genitiv –Luptam contra acestora.
6.C.C.L. :-Acuzativ –Mergem la acestia.
-Genitiv –Avionul zboara deasupra acestora.
7.C.C.T. :-Acuzativ –Am plecat odata cu acestia.
-Genitiv –Am sosit inaintea acestora.
8.C.C.M. :-Acuzativ –Invatam ca acestia.
-Dativ –Invatam aidoma acestora.
9.C.C.Cz. :-Genitiv –Plange din cauza acestora.
-Dativ –A reusit datorita acestora.
Numeralul
Este partea de vorbire flexibila care exprima numarul obiectelor sau ordinea lor prin numarare. Valoarea morfologica a numeralului este:
-substantivala(cand tine locul unui substantiv)ex:Cei doi au reusit.
-adjectivala(cand determina un substantiv)ex:Doi elevi citesc.
Numeralul este: - unu, doi, trei….
- ordinal:al doilea, primul
- colectiv:amandoi, tustrei, tuspatru
- fractionar:o doime, o treime, jumatate -aici am ramas
Obs.1: Ca si numeralul cardinal, numeralul colectiv poate avea valoare substanitvala cand tine locul unui substantiv, si valoare adjectivala cand determina un substantiv.
Valoare substantivala:-Tustrei am reusit.
-Amandoi am reusit.
Valoare adjectivala:-Tustrei elevii au reusit
Obs.2:Atunci cand insoteste un substantiv si are valoare adjectivala,numeralul se acorda in gen, numar si caz cu substantivul determinat si are functie sintactica de atribut adj.
Obs.3: Numeralele de la 20 in sus au valoare substantival si cand sunt urmate de un substantiv insotit de prepozitia “de”.
Functii sintactice:
1.S.: Nominativ –Doi citesc.
2.N.P.: Nominativ –Ei sunt doi.
Genitiv –Cartea estea a celor doi.
Acuzativ –Cadoul este pentru cei doi.
3.At.: Genitiv –Cartea celor doi este noua.
Acuzativ –Am un cadou pentru cei doi.
4.C.D.: Acuzativ –I-am vazut pe acestia.
5.C.I.: Acuzativ –Vorbim despre cei doi.
Dativ –Ofer celor doi un premiu.
Genitiv –Luptam cotra celor doi.
6.C.C.T.: Acuzativ –Maergem la cei doi.
Genitiv –Am ajuns inaintea celor doi.
7.C.C.L.: Acuzativ –Mergem la cei doi.
Genitiv –Mergem in fata celor doi.
8.C.C.M.: Acuzativ –Invat ca cei doi.
Genitiv –Invat aidoma celor doi.
9C.C.Cz.: Acuzativ –Plange din cauza celor doi.
Dativ –A reusit datorita celor doi.
Adjectivul
Este partea de vorbire flexibila care arata insusirea unui obiect. Adjectivul se acorda in gen numar si caz cu substantivul determinat. El se declina cu substantivul pe care il insoteste.Adjectivul poate sta in fata substantivului determinat sau dupa acesta.
Ex: Elevul harnic. Harnicul elev.
Atunci cand sta in fata unui substantiv determinat el este articulat si in timpul declinarii.
Felul adjectivului:
1.Adjectivul propriu zis:-variabil(cu o terminatie si 2 forme flexionare)
ex:mare,iute,fierbinte
(cu 2 terminatii si 3 sau 4 forme flexionare)
ex:bun,frumos,inalt
-invariabil ex:gri,bleu,roz,maro
2.Adjective pronominale:- demonstrative
- posesive
Gradele de comparatie:
1.Pozitiv:bun
2.Comparativ:- de superioritate:mai bun
- de egalitate:tot asa de bun
- de inferioritate;mai putin bun
3.Superlativ:- relativ:a)de superioritate:cel mai bun
b)de inferioritate:cel mai putin bun
- absolut:foarte bun
Functii sintactice:
1.At.adj.:E l este un elev harnic.
2.N.P.:El este harnic.
3.C.I.:Din alb s-a facut negru.
4.C.C.T.:O cunosc de mica.
5.C.C.Cz.:Abia se misca de gras.
Partile de vorbire neflexibile
Adverbul
Este partea de vorbire neflexibila care determina un verb.
Felul adverbului:
Adverbe de loc: aici, acolo, dincolo,pretutindeni,sus,jos
Adverbe de timp: acum,atunci,ieri,astazi,maine,poimaine,altadata
Adverba de mod: asa,astfel,bine,rau,usor,greu,altfel
Gradele de comparatie:
1.Pozitiv: bine
2.Comparativ: - de superioritate: mai bine
- de egalitate: tot asa de bine
- de inferioritate: mai putin bine
3.Superlativ:- relativ: - de superioritate: cel mai bine
- de inferioritate: cel mai putin bine
- absolut: foarte bine extraordinar de bine
Functii sintactice:
1.N.P.:El este altfel.
2.C.C.L.:Acolo se vedea marea.
3.C.C.T.:Maine va ploua.
4.C.C.M.:El invata bine.
5.At.adj.:Casa de acolo este noua.(loc)
Ziua de ieri a fost frumoasa.(timp)
Mersul alene nu este sanatos. (mod)
Conjunctia
Este partea de vorbireneflexibila care leaga doua parti de propozitie de acelasi fel sau doua propoziti diferite.
Ex: Maria si Ioana citesc.
El este inteligent si harnic.
Obs. Conjunctia nu are functie sintactica are doar rol de element de relatie.
Felul:
1.Dupa forma: - simple(sau,ori,fie)
- compuse(ca sa; pentru ca;)
2.Dupa raportul dintre propoziti:
- coordonate(care leaga doua propoziti de acelasi fel) dar,iar,insa,ci,si,sau,ori,deci,asa dar,prin,urmare
- subordonate(care leaga doua propoziti diferite)ca,sa daca
Sintaxa Propozitiei
Propozitia este o comunicare cu un singur predicat.
Partile de propozitie sunt:- principale(subiectul,predicatul)
- secundare(atributul,complementul)
Propozitile se clasifica dupa:
1.Dupa scopul comunicatiei: -enuntiative(comunica o informatie)
a)exclamative;Cumpara o carte.
b)obtative:As cumpara o carte
c)propriu-zis:Maria a cumparat o carte.
d)interogative:Cand vei pleca la munte?
2.Dupa structura:- simpla(S+P)
- dezvoltata(S+P+At.+C)
3.Dupa aspectul predicatului:- afirmative: El citeste
- negatve: El nu citeste
Predicatul
Este partea principala de propozitie care arata ce face, ce este si cum este subiectul.
Predicatul este:-verbal(ce face?)
-nominal(ce este? cine este? cum este?)
Predicatul verbal este exprimat prin: verbe predicative la moduri personale.
Predicatul nominal
Este exprimat prin verb copulativ + nume predicativ. El este elev.
Verbe copulative: a fi, a deveni, a ajunge, a iesi, a insemna, a se naste;
Numele predicativ este exprimat prin:
-substantiv
-pronume
-numeral cu valoare substantivala
-adjectiv
-verbe la moduri nepersonale
Subiectu l
Este partea principala de propozitie care arata cine face actiunea exprimata prin predicatul verbal sau cine are caracteristica exprimata prin numele predicativ.(cine? ce?)
Felul:
Subiectul este: -exprimat:
-simplu: Maria citeste.
-multiplu: Maria si Ioana citesc.
-neexprimat: -inclus: Mergem la mare.
-subinteles: El scrie si asculta muzica.
Subiectul este exprimat prin:
-substantive in N: Elevul citeste.
-prponume de toate felurile cu exceptia celui reflexiv si a celui posesiv: -personal: El citeste.
-demonstrativ: Acesta citeste.
-numeral: Doi citesc.
-verbe la modurile nepersonale: -infinitiv: Este greu a invata.
-gerunziu: Se aude tunand.
-supin: Este usor de invatat.
Acordul predicatului cu subiectul
Predicatul verbal si verbul copulativ se acorda cu subiectul in persoana si numar. Ex:-Elevul citeste zilnic;Maria si Ioana citesc.
Cand subiectul este multiplu acordul se face la plural.(verbul se pune la pers.3 plural)
Daca inaintea elementelor componente ale subiectului multiplu apar conjunctile “ori” sau “fie” acordul se face la singular.
Ex: -Alina, ori Carmen a rezolvat problema?
Cand unul dintre subiecte este la pers.I predicatul verbal si verbul copulativ se pun la pers. I plural.
Ex: -Eu si tu vom pleca inmpreuna in excursie.
Cand subiectele sunt la pers. II si III predicatul si verbul copulativ se pun la pers. II.
Ex: -Voi si el plecati la munte.
-Si tu si ea invatati bine.
Atributul
Este partea secundara de propozitie care determina un substantiv sau un inlocuitor al acestuia.
Felul:
In functie de partea de vorbire prin care se exprima atributul este:
1.substantival
2.adjectival
3.pronominal
4.verbal
5.adverbial
Atribut substantival
Atributul substantival este exprimat prin substantiv in:
N: Elevul Popescu citeste.
G: Carea elevului este pe masa.
Ac.: Am o carte de pozesti.
Atributul substantival este: -apozitional(N) care?
-genitival(G)al,a,ai,ale cui?
-prepozitional(Ac.,G,D,)care? ce fel de?
Atributul adjectival
Atributul adjectival este exprimat prin:
-adjectiv propri-zis: Elevul harnic invata zilnic.
-adjectiv provenit din participiu: Cartea citita este pe masa.
-adjective pronominale: -posesive: Scoala noastra este mare.
-demonstrative: Acest elev a reusit.
-verb la gerunziu acordat
Atributul pronominal
Ele sunt exprimate prin:
1.pronume personal:
N:-Maria ea a reusit.
G:-Cartea lui este noua.
D:-Inima ii batea cu putere.
2.pronume posesiv:
N:-Ei,ai mei, au sosit.
G:-Casa alor mei este noua.
Ac.:-Am un cadou pentru ai mei.
3.pronume demonstrativ:
N:-El acesta a castigat.
G:-Cartea acestuia este noua.
Ac.:-Am un cadou pentru acesta.
4.pronume reflexiv:
Ac.:-Lauda de sine nu miroase a bine.
D:-Privirea-si arunca-n departare.
Atribut verbal
Este exprimat prin verb la modurile nepersonale:
-infinitiv : Placerea de a dansa o avem toti.
-gerunziu neacordat: Am vazut cosurile fumegande.
-supin: Am o carte de citit.
Atribut adverbial
Este exprimat prin adverb de:
-loc: Casa de acolo este noua.
-timp: Ziua de ieri a fost frumoasa.
-mod: Mersul alene nu este sanatos.
Atat atributul verbal cat si cel adverbial stau intodeauna dupa cuvantul determinat si nu se despart prin virgula de acestea. Sunt insotite de prepoziti.
Complementul
Este partea secundara de propozitie care determina un verb, un adj., un adverb.
Felul:
Complement:- circumstantial
-necircumstantial: c.d.
c.i.
Complementul circumstantial este: -de loc
-de timp
-de mod
-de cauza
-de scop
C.C.L.(unde? de unde? pana unde?) este exprimat:
- prin substantiv in:
Ac. cu prep. Mergem la munte
G. cu prep. Avionul zboara deasupra omului.
- prin pronume personal, demonstrativ, posesiv in:
Ac. Mergem la ei.(personal)
Ac. Mergem la acestia. (demonstrativ)
Ac. Mergem la ai mei. (posesiv)
G. Avionul zboara deasupra lor.(personal)
G. Avionul zboara deasupra acestuia.(demonstrativ)
G. Avionul zboara deasupra alor mei.(posesiv)
-prin numeral ordinal si cardinal:
Ac. Mergem la cei doi.(cardinal)
Ac. Mergem la cel de-al treilea.(ordinal)
G. Avionul zboara deasupra celor doi. (cardinal)
G. Avionul zboara deasupra celui de-al treilea.(ordinal)
-prin adjectiv de loc: Mergem acolo.
C.C.T.(cand ? de cand? pana cand?) este exprimat prin:
-substantiv in Ac.: In vacanta plec la munte.
G.: Am sosit la scoala inaintea colegilor.
-numeral in Ac.: A sosit dupa cei doi.
G.: A predat lucrarea inaintea celor doi.
-pronume in Ac. sau G.: -personal: Vine dupa mine.
-demonstrativ: Soseste inaintea aceluia
-posesiv: Pleaca inaintea alor tai.
-adv. de timp: Va incepe pregatirea de maine.
Azi pleaca grupul nostru.
-verb la modul infinitiv: A aranjat totul inainte de a pleca.
-verb la modul gerunziu: Uitandu-se pe geam i-a vazut.
C.C.M.(cum?) este exprimat prin :
-substantiv in: Ac.: A scris cu atentie biletul.
D.: A reusit datorita profesorului.
-numeral in Ac.: Grupul s-a impartit in doua.
-pronume in Ac.:- personal: Se poarta ca mine.
-demonstrativ: Vorbea ca aceea.
-posesiv: A venit fara ai sai.
-verb la modul infinitiv: Pastea fara a se grabi.
-verb la modul gerunziu: Alerga facand semne cu mana.
-adv. de mod: Se imbraca tinereste. El invata bine.
Complement direct
(pe cine ? ce?)
Este exprimat prin:
-substantiv in Ac.: Am cumparat o carte.
L-am vazut pe Ionel.
-pronume personal: L-am vazut pe el
demonstrativ: L-am vazut pe acesta.
posesiv: I-am vazut pe ai mei.
-numeral cardinal: I-am vazut pe cei doi.
ordinal: L-am vazut pe al treilea.
colectiv: I-am vazut pe tustrei.
-verbe la infinitiv: El stie desena.
supin: Are de citit.
gerunziu: Am auzit cantand.
-interjectie: Din padure auzeam cucul.
Complement indirect
(despre cine? despre ce? pentru cine? pentru ce? cu cine? cu ce?)
Este exprimat prin:
-substantiv in Ac.: Vorbim despre vacanta.
D.: Ofer elevului un premiu.
G.: Luptam contra drogurilor.
-pronume in Ac.: Vorbim despre ei.
D.: Lui ii place fotbalul.
G.: Luptam contra lor.
-numeral cu val . subst. in Ac.: Vorbim despre cei doi.
D.: Ofer celor doi un premiu.
G.: Luptam contra celor doi.
-verbe la infinitiv: S-a plictisit a citi.
S-a plictisit de citit.
S-a plictisit citind.
Literatura
Definitii
1.Dialogul este un mod de expunere care consta intr-o serie de replici rostite de cel putin doua persoane.
Intr-o opera literara, dialogul permite caracterizarea personajelor.El este insotit uneori de referiri ale naratorului le personaje sau la actiunea infaptuita de acestea.
Dialogul ca forma de comunicare necisita:
-un emitator si un receptor(interlocutori)
-un mesaj(informatiile communicate)
Intr-un dialog comunicarea este posibila numai atunci cand interlocutorii:
-folosesc un cod comun
-isi transmit infoprmatii:-pe care le inteleg
-carer ii intereseaza
2.In limba romana locul accentului nu este fix.
Cuvintele pot avea accentul:
-pe ultima silaba: basma,masea, castan;
-pe penultima silaba :gradina, sanatate, romana
-pe antepenultima silaba: intuitie,definitie, anticamera;
-pe prima silaba: oamenilor, doctorita, veverita;
Pentru a afla cum se pronunta corect cuvintele este bine sa consultam dictionarele si indreptarele ortografice si ortoepice ale limbii romane.
In unele cazuri accentul are rol de a deosebiintre ele doua forme garmaticale ale aceluiasi cuvant sau douacuvinte cu aceeasi forma dar cu inteles diferit:
-vesela – vesela
Ioana este vesela.
Vesela este in dulap.
Fonetica limbii romane - clasificarea sunetelor
Fonetica
Fonetica este primul nivel al limbii romane care studiaza sunetele acesteia,modul in care acestea se combina precum accentul si intonatia ca unitati suprasegmentare.
Sunetul = obiectul fonetic
Sunetul = obiectul foneticii, se clasifica in doua moduri : - sunete simple (atunci cand sunt identice cu litera
- sunete complexe (identice cu o secventa de litera)
Sunetele limbii sunt : vocale,semivocale si consoane, iar combinatiile de sunete sunt : diftong,triftong si hiat.
Diftong - grup de sunete alcatuite dintr-o vocala si semivocala (soare, pai, noapte)
Triftong - grupul alcatuit dintr-o vocala si doua semivocale aflate in aceeasi silaba (leoaica, suiai, iau)
Hiat - succesiunea a doua vocale alaturate in doua silabe diferite (alcool, stiinta, zoologie)
Silaba - reprezinta segmentul in componenta caruia intra obligatoriu o vocala in functie cu numarul de silabe si pot fi: monosilabice, plurisilabice sau axilabice
Despartirea in silabe
Nu se despart in silabe abrevierile (R.A.T.B., C.F.R.) sau derivatele din abrevieri, numele de persoana sau notatiile care includ abrevieri.
Reguli de despartire in silabe
- o consoana intre doua vocale trece la silaba urmatoare
- doua consoane intre doua vocale stau in silabe diferite (daca a doua consoana este "l" sau "r" iar prima "b","c","d","f",,"h","v","t". ambele consoane trec la silaba urmatoare.
- trei consoane intre trei vocale despartirea se face dupa prima consoana
- doua vocale alaturate stau in silabe diferite
Unitati suprasegmentare : Accentul si Intonatia
Accentul - pronuntarea intensa a unei silabe intr-un cuvant sau a unui cuvant intr-un enunt
- in limba romana accentul nu este fix
- accentul ajuta la intelegerea sensului cuvintelor
Intonatia - reprezinta variatia tonului vocii in timpul rostirii unui enunt
- semnele de punctuatie reprezinta realizarea grafica a intonatiei.
MORFOLOGIE
♦ SUBSTANTIVUL este partea de vorbire flexibila, care denumeste fiinte, lucruri, fenomene ale naturii, actiuni, stari etc.
1. Felul substantivelor
Dupa inteles (natura denumirii): -compuse (masa, scolar, prieten)
-proprii (Maria, Venus, Arad)
Dupa alcatuire (forma): -simple (casa, Iasi, om)
-compuse (prin contopire: untdelemn)
(prin alaturare: zi-lumina)
Atentie!!!
1.Substantivele simple pot fi primare (carte, perna etc.) sau derivate cu sufixe (bunatate, geamgiu, indoiala etc.)
2.Substantivele compuse sunt formate din doua sau mai multe cuvinte cu sens unitar.
3.Se scriu cu cratima substantivele compuse dintr-un substantiv in N si unul in G (floarea-soarelui) din doua substantive legate prin prepozitie (cal-de-mare), dintr-un substantiv si un adjectiv (argint-viu), dintr-un substantiv si un verb (gura-casca)
4.Se scriu intr-un cuvant substantivele compuse in care componentele nu-si mai pastreaza individualitatea morfologica (bunavointa) G-D (bunavointei, NU bunei vointe)
5.Substantivele proprii de scriu cu majuscula, indiferent de locul pe care il ocupa in propozitie sau fraza.
2.Genul substantivelor
In limba romana substantivul are trei genuri: masculin, feminin, neutru
Genul masculin pentru fiinte de sex barbatesc sau lucruri care, prin obisnuinta, sunt socotite masculine (om, cal, pom).
Genul feminin pentru fiinte de sex femeiesc sau lucruri considerate, prin traditie, feminine (pisica, floare, carte).
Genul neutru, in general, nume de lucruri (cer, stilou, nume).
Substantive epicene – acele nume de animale, pasari sau insecte care au o singura forma pentru masculin si feminin (gandac, tantar, fluture, elefant etc.)
Substantive mobile – nume de fiinte care au o forma pentru masculin (copil, profesor) si alta pentru feminin (copila, profesoara)
Motiunea – procesul cu ajutorul caruia se formeaza substantivele feminine din cele masculine si/sau invers (elev/eleva, rata/ratoi etc.). Cele mai frecvente sufixe motionale sunt: feminine (-a, -ita, -easca, -ca, -oaica, -toare), masculine (-oi, -an).
3. Numarul substantivelor
Substantivele din limba romana prezinta forme de singular (elev, scoala) si de plural (elevi, scoli)
Masculin Feminin Neutru
singular plural singular plural singular Plural
/pom i/pomi e/clasa e/clase /parc -uri/parcuri
u/codru i/codri a/banca i/banci /oras e/orase
e/munte i/munti e/parte i/parti u/lucru -uri/lucruri
a/tata i/tati /manta le/mantale u/cadru e/cadre
a/marfa uri/marfuri u/curcubeu e/curcubeie
e/vreme -uri/vremuri u/studiu i/studii
– desinenta zero
Substantive defective de numar:
-cu forme numai la singular (nume de materii, insusiri, stari sau ape, munti, persoane, locuri), comune (grau, var) si proprii (Siret Traian);
-cu aceeasi forma si la singular si la plural (pui, tei, unchi, invatatoare, nume);
-cu forme numai la plural (unele nume de materii, nume de locuri, munti) comune (icre, calti), proprii (Iasi, Balcani).
Substantive cu forme multiple de singular (oaspete/oaspe; pantece/pantec) sau de plural cu acelasi inteles (boli/boale; coli/coale), cu inteles diferit (coarne/corni/cornuri)
Substantive colective (a caror forma de singular are inteles de plural):
-substantive simple (primare): hoarda, herghelie, stol, turma, trib etc.
-substantive derivate: alunis, frunzis, taranime, stejaris etc.
Atentie! Forma de plural a unor nume de materie (alamuri, dulceturi, matasuri etc) defective, in mod normal, de acest numar, are sensul unui plural colectiv, indicand soiuri, sortimente sau bucati din materia respectiva
Declinarea substantivului
Declinarea substantivelor nearticulate sau articulate nehotarat
Declinarea substantivelor articulate hotarat
Cazul Masculin Feminin Neutru
Singular Plural Singular Plural Singular Plural
N Leul Leii Masa Mesele Teatul Teatrele
G Leului Leilor Mesei Meselor Teatrului Teatrelor
D Leului Leilor Mesei Meselor Teatrului Teatrelor
Ac Leul Leii Masa Mesele Teatul Teatrele
V Leule! Leilor! – – – –
Declinarea substantivelor proprii (nume de persoane)
Declinarea substantivelor proprii nume geografice compuse
a) doua substantive in acelasi caz: N-Ac Targu-Jiu; G-D Targu-Jiului
b) doua substantive, al doilea in genitiv: N-Ac Vatra Dornei; G-D Vetrei Dornei
c) doua propozitii legate prin prepozitie: N-Ac Curtea de Arges; G-D Curtii de Arges
d) un substantiv si un adjectiv: N-Ac Valea Lunga; G-D Vaii Lungi
4.Cazurile substantivului
Nominativ (cine? ce?)
-subiect: Lui i se cuvine aceasta cinste.
-nume predicativ (intotdeauna in relatie cu un verb copulativ): Radu este un copil bun.
-apozitie(atribut apozitional): Raul Mures a iesit din matca.
Obs. Exemplele se pot construi usor daca se folosesc adverbele : adica, anume, chiar, tocmai.
Mihai [adica] nepotul meu a implinit un an.
Acuzativ
-atribut substantival prepozitional (care? ce fel de?) – Apa de la munte este rece. (care apa?)
Obs. Nu face greseala sa pui intrebarea: de unde?
-nume predicative (urmeaza dupa un verb copulativ, iar substantivul e insotit de prepozitie) – Florile sunt pentru mama.
-complement direct (pe cine? ce?) – Il intreb pe Mihai.
-complement indirect (prepozitii + cine? ce?) – Vorbim despre cazuri.
-complement de agent (de cine? de catre cine?) – Intrebarea a fost pusa de Alina.
Obs. Urmeaza dupa un verb la diateza pasiva sau dupa un participiu.
-complement circumstantial de loc (unde? cu sau fara prepozitii, incotro?) – Vine de la padure.
-complement circumstantial de timp (cand? cu sau fara prepozitii, cat timp?) – A lipsit de acasa o saptamana.
-complement circumstantial de mod (cum?, cat?, in ce fel?) – Copiii vin in grupuri. Alearga ca vantul. (complement circumstantial de mod comparativ)
-complement circumstantial de cauza (din ce cauza?) – Codrul clocoti de zgomot
-complement circumstantial de scop (in ce scop?) – A plecat in oras pentru cumparaturi.
Genitiv
-atribut substantival genitival (al,a,ai,ale cui?) ¬- Interventia colegei a fost salutara.
-nume predicative (urmeaza dupa un verb copulativ si este insotit de articol genitival:al,a,ai,ale) – Pamantul este al taranilor.
Obs.Substantivele in genitiv pot indeplini si alte functii sintactice daca sunt precedate de prepozitii sau locutiuni prepozitionale, forma articulata: asupra, contra, impotriva, inapoia, deasupra, dedesubtul, in susul, in josul, in fundul, din cauza etc.
-complement indirect – Toti s-au ridicat contra propunerii lui.
-complement circumstantial de loc – Vizitatorii se uitau in fundul pesterii
-complement circumstantial de timp – A ajuns la gara inaintea sosirii trenului
-complement circumstantial de cauza – A intarziat din cauza vremii.
-atribut substantial prepositional – Gradina din fata casei era inundata de verdeata
Dativ
-complement indirect (cui?) Padurii ii lipseste cantecul pasarilor.
Obs.Substantivele in dativ pot indeplini si alte functii sintactice, daca sunt precedate de prepozitiile: gratie, datorita, multumita, potrivit, conform, contrar, aidoma, asemenea
-complement circumstantial de loc (dativ locativ) – Stai locului, copile!
-complement circumstantial de mod – A raspuns conform asteptarilor noastre
-nume predicativ – El este aidoma fratelui tau.
-atribut substantival prepozitional (care?) – Interventia conform planului a condus la reusita.
-atribut substantival (cui?) – Preot desteptarii noastre / Oferirea de premii olimpicilor a fost televizata. (de obicei dupa infinitivul lung)
-complement indirect cu prepozitie – Am reusit datorita Ioanei.
-complement circumstantial de cauza – A intarziat din cauza ploii.
Vocativ
-nu are functie sintactica; se desparte prin virgula de restul cuvintelor, indiferent de locul pe care-l ocupa in propozitie – Ioana,vino afara!
FUNCŢIILE COMUNICĂRII
Există şase funcţii ale limbajului, în care sunt angajaţi factorii comunicării(elementele situatiei de comunicare). Funcţiile limbii corespund situării comunicării lingvistice în perspectiva unuia dintre factorii comunicării:
· emițător – funcţia emotivă
· receptor – funcţia conativă
· mesaj – funcţia poetică
· cod – funcţia metalingvistică
· context (sau referent)– funcţia referenţială
· canal de transmitere – funcţia fatică
1.Functia corespunzătoare centrării mesajului pe emiţător este funcţia EMOTIVA, care trădează starea afectivă, sentimentele, valorile morale, capacităţile cognitive şi cultura emiţătorului. Funcţia emotivă a comunicării constă în evidenţierea stării interne a emiţătorului. Aceasta se referă, cum bine se ştie, la capacitatea pe care o avem, ca emiţători, să marcăm poziţia noastră faţă de informaţia pe care o conţine enunţul nostru.
Ea se se realizează la nivelul emotiv al limbajului prin interjecţii, exclamaţii, prin lungirea emfatica a sunetelor. Este semnificativ că intonaţia are un rol deosebit de important în exprimarea poziţiei Emiţătorului. Alte procedee: folosirea diminutivelor şi augmentativelor, preferinţa pentru un anumit termen din seria de sinonime aflată la dispoziţia vorbitorului.
2.Funcţia orientată spre receptorul mesajului este cea CONATIVĂ, ce serveşte laincitarea acestuia la acţiune/respectiv la încetarea acţiunii prin ordine, îndemnuri, rugăminţi, interdicţii, etc. Prin acesta functie se urmareste un anumit raspuns de la receptor.Funcţia conativă se concentreaza pe strategia lingvistică a contactării receptorului, bazată pe mărci ale vocativului (la substantive, pronume, numerale şi adjective) şi imperativului (mod verbal personal), de propoziţii imperative, exclamative, afirmative şi negative. Constructia mesajului este la modul imperativ prin excelenţă.
3. Funcţia aferentă mesajului este cea POETICĂ, prin care limbajul se orientează spre sine, spre propria organizare. Limbajul poetic pune accentul pe modul cum se spune, cum se vorbeşte, spre deosebire de limbajul ştiinţific, care pune accentul pe ce se spune. Anumite reclame fac apel la acest tip de mesaj, în special reclamele pentru serviciile turistice. Funcţia poetică presupune modul în care este concentrat mesajul poetic de la emiţător spre receptor şi constituie funcţia esenţială a artei verbale. Ea nu apare singură: în poezia epică, unde se întrebuinţeaza formulări la persoana a treia, apare şi funcţia referenţială; în poezia lirică, în care enunţurile sunt la persoana întâi, apare şi funcţia emotivă, iar în poezia liric-adresativă, cu valori retorice, formulate la persoana a doua (oda, epistola, satira), apare şi functia conativa. În opera dramatică, se exploatează din plin resursele oferite de funcţiile limbajului, mai ales factorii de perturbare a comunicării, care creează atmosfera specifică.
4.Funcţia corespunzătoare codului este cea METALINGVISTICĂ, ce are în vedere înţelegerea corectă şi completă a mesajului. Ea presupune intervenţii prin care se verifică folosirea şi înţelegerea cuvintelor, a sensului lor, a implicaţiilor colaterale ale semnelor din cod. Este necesar să se atragă atenţia asupra codului utilizat, fie prin gesturi, fie în perifraze explicative (explicaţii de genul glumesc, desigur). Funcţia metalingvistică are în vedere codul in care se exprima interlocutorii, modul în care funcţionarea nivelurilor limbii (morfologic, sintactic, lexico-semantic etc.) favorizează şi facilitează comunicarea. Comicul de situatii se bazeaza din plin pe functia metalingvistică a comunicarii
5.Funcţia limbajului corespunzătoare contextului este cea REFERENŢIALĂ. Aceasta ilustrează modul de folosire a limbajului pentru a exprima o realitate, o interpretare personală, o imagine, o părere sau o idée, aşa cum o percepe emiţătorul. Funcţia referenţială transmite informatii despre lumea reală sau imaginară, trimite la context şi stabileşte referentul. Ea poate fi denotativă sau cognitivă, având în vedere informarea, contextul lingvistic şi extralingvistic (social, cultural,) al comunicării.
6. Funcţia limbajului corespunzătoare canalului este cea FATICĂ, interacţională. Ea serveşte la stabilirea relaţiei de comunicare şi la cultivarea interesului pentru aceasta până la încheierea mesajului, prin verificarea funcţionării optime a circuitului. La nivelul contactului social funcţia fatică asigură comunicarea de succes prin amprenta lingvistică degajată.
Majoritatea textelor îndeplinesc mai multe functii, dar hotărâtor pentru includerea într-un stil sau altul, este funcţia dominantă. De pildă:
· emotiva în memorii, confesiuni, comentarii, interpretări critice
· conativă în ordine, decizii, regulamente, discursuri politice, predici, reclame
· poetică în operele literare, dar şi în unele mesaje publicitare
· metalingvistică în analize gramaticale, în dicţionare, în texte cu caracter didactic
· referenţială e dominantă în comunicate oficiale, buletine, chestionare, referate, cronici
· fatică în saluturi şi formule de convenienţă, texte de receptare a mesajului telefonic
STILURILE FUNCȚIONALE
STILUL (astăzi: mod de exprimare verbală sau scrisă)- expresia unei individualităţi
COTEANU:
STILUL ARTISTIC
Cum transmite – STILURI NONARTISTICE/FUNCŢIONALE
Ce transmite – Limbaj conotativ Limbaj denotativ
Unicitate şi inovarea expresiei – Expresie caracterizată prin folosirea unor formule şi construcţii mai mult sau mai puţin fixe, repetabile
Bogăţie lexicală – Concentraţie lexicală
Sensuri multiple – Sensuri unice
STILURILE FUNCŢIONALE – variante ale limbii literare care corespund anumitor sfere de activitate umană
1. STILUL OFICIAL (JURIDICO-ADMINISTRATIV)- se întrebuinţează în sfera relaţiilor oficial-justiţie, administraţie, diplomaţie etc.-, fiind reprezentat de o categorie largă de texte (legi, hotărâri judecătoreşti, regulamente de funcţionare a instituţiilor, documente politice, corespondenţa oficială, petiţiile şi memoriile cetăţenilor, curriculum vitae, procesul-verbal, cererea, formularul, interviul de angajare etc.) şi are următoarele particularităţi:
• Are funcţie referenţială
• Emiţătorul este specializat, receptorul este, de obicei, specializat, dar şi nespecializat, cel care vrea să cunoască legea
• Respectarea normelor limbii literare
• Obiectivitate
• Lipsa afectivităţii şi a expresivităţii
• Enunţuri cu formă impersonală
• Vocabular specializat
• Folosirea neologismelor, dar nu în număr la fel de mare ca în stilul ştiinţific
• Limbaj accesibil
• Claritate, precizie, concizie, proprietate
• Utilizarea cuvintelor cu sens denotativ
• Mod de expunere formal
• Setereotipie: utilizarea de clişee lingvistice-formule gata consacrate/ formule tip (vezi cererea)
• Scop utilitar, informare, educare
• Respectarea unor reguli de prezentare grafică (împărţirea textului în paragrafe, alineate, articole)
2. STILUL (TEHNICO-)STIINTIFIC este folosit în studii şi lucrări ştiinţifice şi are următoarele caracteristici:
• Are funcţie exclusiv referenţială
• Transmite informaţii ştiinţifice, tehnice,
• Respectarea normelor limbii literare
• Obiectivitate, folosirea pluralului autorului, întrucât acesta evită referirea la propria persoană
• Claritate, precizie, concizie
• Emiţătorul este specializat, iar receptorul poate fi specializat sau nespecializat
• Utilizarea unei terminologii specifice fiecărui domeniu şi tehnicii, precum şi a neologismelor, multe de circulaţie internaţională
• Folosirea cuvintelor mai ales cu sensul lor propriu/ denotativ monosemantism
• Lipsa figurilor de stil
• Utilizarea citatului ca punct de plecare într-o argumentare
• Completarea conţinutului cu mijloace extralingvistice: harti, desene etc.
• Scop informativ, de educare
• Structura logică a propoziţiilor şi a frazelor
• Tipuri de mesaje: referatul, comentariul, analiza de text, paralela
3. STILUL BELETRISTIC (LITERAR ARTISTIC) este specific operelor literare în proză şi în versuri (+memorii, jurnale, eseuri, memorii, amintiri etc.) şi are următoarele trăsături:
• Mesajul are funcţie poetică, centrată asupra lui însuşi
• Caracterul individual al stilului
• Bogăţie expresivă şi forţă de sugestie, obţinute prin folosirea figurilor de stil şi a procedeelor artistice, a cuvintelor polisemantice şi cu sens figurat/ conotativ;
• Preluarea unor elemente de la celelalte stiluri la nivelul limbajului-arhaisme, neologisme, elemente de jargon şi argou, regionalisme, termeni ştiinţifici etc.
• Încărcătură emoţională
• Căutarea originalităţii în exprimare
• Respectarea, în general, a normelor limbii literare, scriitorul îşi ia o mare libertate
• Eufonia, ambiguitatea, sugestia, expresivitatea, originalitatea
• Scop estetic
4. STILUL PUBLICISTIC este caracteristic mijloacelor de comunicare în masă: ziare, reviste, televiziune, radio, având funcţia de mediatizare a evenimentelor, şi are următoarele particularităţi:
• are funcţie conativă
• stil puţin unitar
• respectarea normelor limbii literare
• limbaj accesibil
• lexic bogat, variat
• adaptabilitate la inovaţie, reflectată în folosirea unor neologisme la modă
• utilizarea unor figuri de stil, a unor construcţii expresive (de exemplu. formulări şocante, eliptice, pentru a atrage atenţia cititorului etc.)
• varietate de forme: articol, ştire, reclamă, comunicat, interviu, reportaj, corespondenţă, cronică etc.
• folosirea de mijloace extralingvistice: fotografii, caricaturi etc.
• scop informativ, dar şi persuasiv de influenţare a opiniei publice
• se poate adresa raţiunii sau afectivităţii
5. STILUL COLOCVIAL (după unii) este întrebuinţat în sfera relaţiilor particulare, în planul vieţii cotidiene şi este caracterizat prin:
• încălcare frecventă a normelor limbii literare
• utilizare de mijloace nonverbale în comunicarea orală
• exprimare relaxată, nesupravegheată
• naturaleţe, expresivitate, pitoresc
• întrebuinţarea de termeni argotici, a elementelor de jargon, a regionalismelor, a proverbelor şi a zicătorilor
• folosirea clişeelor la modă, formule de salut, ticuri verbale, neologisme la modă
• Încărcătură emoţională
Paronimele sunt cuvintele cu formă aproape identică (cu deosebire prin una, două, trei litere) dar cu sensuri diferite.
abil = îndemânatic
agil = sprinten, iute
a adapt = a potrivi pentru a corespunde unor conditii
a adopta = a înfia un copil, a accepta o părere
albastru = culoare
alabastru = ceramică fină, asemănătoare cu marmura
aluzie = referire indirectă la ceva
iluzie = interpretare falsă a realității
alienat = nebun
alineat = rând scris mai înăuntru într-un text
aliniat = așezat la linie
amabil = politicos, prietenos
amiabil = binevoitor, înțelegător (despre o discuție)
a amputa = a tăia un membru
a imputa = a reproșa ceva cuiva; a obliga pe cineva să plătească o sumă de bani drept daune
arbitral = hotărât de arbitru
audiție = ascultarea muzicii
audiere = ascultarea celor implicați într-o anchetă
audiență = întrevedere cu o persoană oficială; recunoaștere publică
cauză = motiv
clauză = precedere specială într-un act oficial
carbonier = industrie de suprafață, d eprelucrare
petrolier = industrie de suprafață, de prelucrare
carbonifer = bazine (materie primă existentă în subsolul pământului)
petrolifer = bazine (materie primă existentă în subsolul pământului)
concesie = cedare în folosul cuiva
concesiune = act prin care se cedează bunuri
creditare = a da bani cu împrumut
acreditare = acordarea unei împuterniciri
a deconta = a justifica o sumă de bani
a decanta = a lăsa un lichid să se limpezească
diferență = deosebire
deferență = respect
dependență = subordonare, supunere
dependință = construcție anexă (baie, bucatarie, balcon, hol etc|)
destins = relaxat
distins = remarcabil, elegant
eminent = foarte bun (un elev)
iminent = inevitabil, ineluctabil
imanent = lăuntric, propriu naturii unui obiect
eroare = greseala
oroare = monstruozitate, sentiment de groază, de repulsie
a evoca = a aminti fapte trecute
a invoca = a chema în ajutor pe cineva(divinitate)
famat = cu reputație proastă
fanat = trecut, ofilit
ficțiune = imaginație, născocire
fricțiune = divergență, neînțelegere
forțat = impus cu forța
fortuit = întâmplător
garant = care garantează, girant
galant = politicos, curtenitor, mărinimos
glacial = distant,rece
indolent = leneș, nepăsător
insolent = obraznic
invidios = care invidiază (pizmuiește) pe cineva
insidios = perfid, caută să înșele
justițial = referitor la justiție
justițiar = care iubește drepatatea, face dreptate
literal = reproducere cuvânt cu cuvânt
literar = care aparține literaturii
locuțiune = grup de cuvinte care se contrage într-o parte de vorbire
alocuțiune = cuvântare scurtă
marțian = locuitor al planetei Marte
marțial = impunător, grav, solemn
masă = mobilă
mesă = slujă la catolici
meșă = suviță de păr falsă; tifon sau vată introdusă în rană
metropolitan = caracterizează un oraș (metropolă)
mitropolitan = aparține Mitropoliei
a modela = a face după model ; a influența o persoană
a modera = a reduce intensitatea
a profera = a adresa injurii cuiva
a prefera = a tine mai mult la cineva/ceva
a prescrie = a recomanda (un medicament); a anula o pedeapsă, datorie
a proscrie = a scoate în afara legii
recent = de curând
regent = persoană care guvernează provizoriu în locul regelui
a refuza = a nu accepta ceva
a recuza = a respinge un judecător, martor
a releva = a evidenția, a remarca, a scoate în relief
a revela = a dezvălui, a face cunoscut
flagrant = evident, prins asupra faptului
fragrant = frumos mirositor, parfumat
opis = listă de acte, registru
opus = contrar
dilatant = care se dilată
diletant = amator, necunoscător
adagio = ritm lent în muzică
adagiu = maximă, aforism
solitudine = insingurare
solicitudine = atitudine binevoitoare
spețe = specii
speze = cheltuieli
tranșat = tăiat în bucăți
tranșant = categoric, fără contraziceri
vedetă = persoană care iese în evidență(în domeniul artistic)
vendetă = răzbunare, ură
virtuos = cinstit
virtuoz = muzician ajuns la perfecțiune în folosirea unui instrument
familial = care aparține familei
familiar = cunoscut, obișnuit
a investi = a introduce bani într-o afacere
a învesti = a acorda unei persoane o funcție, a promova în serviciu
libret = arie muzicală; carnet de CEC
livret = legitimație militară
Pronumele şi adjectivul pronominal interogativ
Pronumele interogativ apare în propoziţii interogative şi ţine locul substantivului aşteptat ca răspuns la o întrebare.
Forme: Care? Cine? Ce? Cât? Câţi? Câte?
Forme cazuale: Cui? Cărui? Pe care? Cărora? Pe cine? Al cui? Căruia?
Funcţii sintactice
1. Subiect: Cine m-a chemat?
2. Nume predicativ:
– nominativ: Ce este el?
– genitiv: A cui este scrisoarea?
– acuzativ: Pentru cine este cartea?
3. Atribut pronominal prepoziţional: De care bomboane ai ales?
4. Atribut pronominal genitival: A cui colecţie e mai reuşită?
5. Complement direct: Pe cine aştepţi?
6. Complement indirect:
– dativ: Cui ai telefonat?
– acuzativ: Cu care ai vorbit?
7. Complement de agent: De cine ai fost rugat?
8. Complement circumstanţial de loc: La cine ai stat?
9. Complement circumstanţial de timp: Înaintea cui ai ajuns la petrecere?
10. Complement circumstanţial de mod: Precum cine ai procedat?
11. Complement circumstanţial de cauză: Din cauza cui ai întârziat?
– care, ce, câţ, câtă, câţi, câte: au valoare de adjectiv pronominal interogativ când însoţesc un substantiv pe care îl determină şi cu care se acordă în gen, număr şi caz şi au funcţie sintactică de atribut adjectival.
Functiile sintactice ale numeralului
Functiile sintactice ale numeralului
1.Subiect: Trei au sosit in curtea scolii.
Al doilea era tacut.
Amandoi vorbesc corect limba franceza.
2.Nume predicativ: N: Tu esti primul.
G: Cartea este a primului.
Rochiile sunt ale ambelor.
Ac.: Florile sunt pentru prima.
5. Atribut substantival: N (apozitie): Tu, al treilea, ai castigat premiul intai.
G: Cartile celor doi sunt mai ingrijite decat ale celui de-al treilea elev.
Cartile din fata celor trei sunt ale mele.
Ac.: Gandul la amandoi ma nelinisteste.
Teama de al treilea (de cei trei) l-a facut mai hotarat.
Mingea catre cel de-al treilea n-a fost vazuta de arbitru.
Castigul impreuna cu cei trei a fost mare.
5.Complement direct: I-am aplaudat pe amandoi.
6.Complement indirect: G: Vulturul s-a repezit asupra primului.
Tu lupti impotriva celor doi.
D: Tu dai celor doi cate o floare.
A: Tu te-ai interesat de cei doi.
Eu ma gandesc la primul.
7.Complement circumstantial de loc G: Frunzele cadeau deasupra celor doi.
A: Tu te-ai asezat langa al doilea.
Tu te-ai asezat alaturi de cei doi.
9.Complement circumstantial de mod G: El te-a apreciat mult asemenea celor doi.
D: Tu ai raspuns contrar primului.
A: El a actionat ca cei doi.
Ea a invatat mai mult decat prima.
10.Complement circumstantial de cauza G: El s-a imbolnavit din cauza amandoura.
A: Tu ai fost pedepsit pentru cei trei care au plasat indicatoarele.
11. Complement de agent Cartea a fost citita de amandoi.
Verbul este partea de vorbire care exprimă:
– acţiuni: a citi, a fugi, a aranja etc.;
– stări: a sta, a tăcea, a se bucura, a se întrista etc.;
– existenţa: a fi, a se afla, a exista etc.
Verbul este la:
persoana I, când acţiunea este făcută de persoana care vorbeşte;
Exemple: Eu citesc o carte.
Noi citim o carte.
persoana a II-a, când acţiunea este făcută de persoana despre care se vorbeşte;
Exemple: Tu vii de la munte.
Voi veniţi de la munte.
persoana a III-a, când acţiunea este făcutăde persoana despre care se vorbeşte.
Exemple: El şterge tabla.
Ele şterg băncile.
Rețineti ! Există verbe care nu au persoană, pentru că acţiunea lor nu este făcută de o fiinţă: a ploua, a ninge, a tuna etc.
Verbul are două numere:
- numărul singular, când acţiunea este făcută de o singură persoană;
Exemplu: Am un iepure roşcat.
- numărul plural, când acţiunea este făcută de două sau mai multe persoane.
Exemplu: Avem un iepure roşcat.
Rețineți !! Verbele au şi o formă negativă, construită cu ajutorul cuvântului nu, care se ia împreună cu verbul.
SILABA
Silaba este sunetul sau grupul de sunete care cuprinde cel puțin o vocală și care se pronunță printr-o singură deschidere a gurii.
Despărțirea în silabe a cuvintelor se face după următoarele reguli:
1. O consoană aflată între vocale va forma silabă cu următoarea vocală.
Exemplu: a-pă, ca-să, dru-meț, pla-să, ma-re, te-le-fon.
2. Două consoane aflate între vocale, se despart, intrând fiecare într-o silabă.
Exemplu: car-te, des-tul, sal-bă, var-ză.
Excepție: dacă a doua consoană este „r” sau „l”, amândouă consoanele intră în aceeași silabă.
Exemplu: co-dru, fe-tru, pia-tră, o-braz-nic, a-tlas, a-tlet, a-flu-ent, o-blon, ma-tla-sat, a-cru.
3. Când există un grup de două, trei sau mai multe consoane, despărțirea se va face între prima și a doua consoană.
Exemplu: dis-pre-țu-it, cin-stit, îm-bră-cat, în-tre-ru-pe-re, an-tract, sur-priza.
Exceptie: În cazul grupurilor de consoane „lpt”, „mpt”, „nct”, „rct”, „rdv”, „ptf”, „ncs”, despărțirea în silabe se va face între a doua și a treia consoană.
Exemplu: arc-tic, scul-ptor, somp-tu-os, func-ți-e, jert-fă, onc-tu-os, sand-vici, punc-ta-re, jonțne.
4. Vocalele în hiat se despart intrând în silabe diferite.
Exemplu: cre-a-ție, po-e-zi-e, co-o-pe-rant, i-ma-gi-na-ție-e, a-cro-ba-ți-e.
La despărțirea în silabe a unui cuvânt derivat sau compus se va ține seama de componentele lui.
Prefixul va forma întotdeauna silabă.
Exemplu: i-re-al, sub-li-ni-at, sub-o-fi-țer, des-pa-che-tat, dez-or-do-nat, ante-vor-bi-tor, con-ce-tă-țean, anti-co-a-gu-la-re, post-o-pe-ra-tor, extra-or-di-nar, în-no-rat, pre-fa-ce-re, re-e-xa-mi-nat, des-ză-pe-zi-re.
Cuvintele compuse se despart între ele.
Exemplu: de-plin, ast-fel, ori-ca-re, bi-ne-voi-i-tor, rău-fă-că-tor, drept-unghi, opt-spre-zece.
APLICAȚII:
1. Desparte în silabe următoarele cuvinte, specificând regula folosită:
a) păine .....................................
b) tablouri .....................................
c) desen .....................................
d) cadru .....................................
e) calculator...................................
f) acritură ...................................
2. Scrie câte un cuvânt în care să existe grupul de sunete „lpt” și „rct”, apoi desparte cuvintele în silabe.
....................................................... .........................
....................................................... .........................
3. Alege numai grupa de cuvinte în care despărțirea în silabe este corectă:
a. sanc-tu-ar, bru-tă-rie, dez-mem-brat;
b. su-bo-fi-țer, li-ni-a-tu-ră, aro-drom;
c. des-com-pus, alfa-be-tar, no-ro-ios.
4. Desparte în silabe cuvintele scrise cursiv (înclinat) din enunuțurile de mai jos:
a) Pe obraz i se citea bucuria de a fi reușit.
b) Ținuturile arctice sunt mereu acoperite de gheață.
c) Musafirii priveau spre obloanele acoperite de draperii grele de catifea
APLICAȚII - FONETICĂ - EXERCIȚII - FIȘA III
Se dă textul:
„Nu e amurgul încă, dar ziua e pe rod,
Și soarele de aur dă-n pârg ca o gutuie.
Acum - omidă near - spre poama lui se suie
Târâș, un tren de marfă pe-al Argeșului pod.” (ion Pillat, În vie)
1. Transcrie din textul dat trei cuvinte cu diftongi diferiți.
2. Cuvântul „ziua” conține:
a) un hiat ................................
b) un diftong ............................
c) un triftong ............................
3. Desparte în silabe cuvintele:
amurgul ....................................
acum ...................................
marfă ..................................
Argeș ..................................
4. Accentuează următoarele cuvinte, specificând regula folosită:
a) soarele .........................................
b) târâș .........................................
c) marfă ........................................
5. Scrie numărul de litere și de sunete din cuvintele:
a) gutuie ...............................................
b) Argeș ...............................................
c) pod ..............................................
Reguli de despărțire în silabe - să ne amintim regulile
Despărțirea în silabe a cuvintelor se face după următoarele reguli:
1. O consoană aflată între vocale va forma silabă cu următoarea vocală.
Exemplu: a-pă, ca-să, dru-meț, pla-să, ma-re, te-le-fon.
2. Două consoane aflate între vocale, se despart, intrând fiecare într-o silabă.
Exemplu: car-te, des-tul, sal-bă, var-ză.
Excepție: dacă a doua consoană este „r” sau „l”, amândouă consoanele intră în aceeași silabă.
Exemplu: co-dru, fe-tru, pia-tră, o-braz-nic, a-tlas, a-tlet, a-flu-ent, o-blon, ma-tla-sat, a-cru.
3. Când există un grup de două, trei sau mai multe consoane, despărțirea se va face între prima și a doua consoană.
Exemplu: dis-pre-țu-it, cin-stit, îm-bră-cat, în-tre-ru-pe-re, an-tract, sur-priza.
Exceptie: În cazul grupurilor de consoane „lpt”, „mpt”, „nct”, „rct”, „rdv”, „ptf”, „ncs”, despărțirea în silabe se va face între a doua și a treia consoană.
Exemplu: arc-tic, scul-ptor, somp-tu-os, func-ți-e, jert-fă, onc-tu-os, sand-vici, punc-ta-re, jonțne.
4. Vocalele în hiat se despart intrând în silabe diferite.
Exemplu: cre-a-ție, po-e-zi-e, co-o-pe-rant, i-ma-gi-na-ție-e, a-cro-ba-ți-e.
La despărțirea în silabe a unui cuvânt derivat sau compus se va ține seama de componentele lui.
Prefixul va forma întotdeauna silabă.
Exemplu: i-re-al, sub-li-ni-at, sub-o-fi-țer, des-pa-che-tat, dez-or-do-nat, ante-vor-bi-tor, con-ce-tă-țean, anti-co-a-gu-la-re, post-o-pe-ra-tor, extra-or-di-nar, în-no-rat, pre-fa-ce-re, re-e-xa-mi-nat, des-ză-pe-zi-re.
Cuvintele compuse se despart între ele.
Exemplu: de-plin, ast-fel, ori-ca-re, bi-ne-voi-i-tor, rău-fă-că-tor, drept-unghi, opt-spre-zece.
Modurile nepersonale ale verbului
INFINITIV
- aratã numele actiunii;
-se recunoaşte dupa prepozitia = “a”;
-forma de infinitiv ne da conjugarea verbului;
-este singurul mod nepersonal care are timp:-prezent: a canta
-perfect: a fi cantat
- ajuta la formarea unor moduri si timpuri:
a.) viitor simplu: voi canta.
b.) conditional optativ prezent: as fi cântat.
c.) forma negativã de imperativ: nu canta(tu)!
-are urmatoarele funcţii sintactice:
a)subiect: A trai inseamna a munci.
A citi este pasiunea mea.
E usor a scrie versuri.
b)nume predicativ: Dorinta noastra este de a castiga.
A fugi de munca inseamna a dezerta de la datorie.
c)atribut: Visul de a reusi este indraznet.
Pasiunea de a picta nu o avem toti.
d)complement direct: Nu poate vorbi.
Incepu a striga.
e)complement indirect: M-am saturat astepta.
M-am plictisit a repeta.
f)complement circumstantial: Nu a salutat inainte de a pleca.
A plecat fara a repeta.
Invaţam spre a ne imbogati cunostintele.
Infinitivul lung prin articulare cu articol hotarat devine substantiv.
I-a slabit vederea.
Plimbarea in aer liber este recomandata.
GERUNZIU
-aratã o acţiune in plina desfasurare;
-se recunoaste dupã terminatiile:-ând/-ind;
-unele verbe la gerunziu se ortografiaza cu 2 “i”
exemplu : fiind,ştiind.
-se scrie cu cratima cand se rosteste impreuna cu un pronume forma neaccentuata.
exemplu : vazând-o, crezându-l, ascultându-i.
-NU are funcţie de predicat ci alte funcţii sintactice:
a) subiect: Se aude batând.
Se aude strigând.
b) atribut verbal: Copii tipând se aud afara.
Trec soldati cântând.
c) complement direct: Aud fluierând.
Vad luminând.
d) complement indirect: S-a mulţumit ascultând.
M-am sãturat repetând.
e) complement circumstantial: Dunarea curge susotind.
Intrând s-a aşezat tacut.
Mergând l-am întâlnit.
Îmbolnavindu-se, nu a venit la scoala.
Un gerunziu isi pierde valoarea verbala în anumite circumstanţe,devenind substantiv prin articulare sau adjectivare prin acord cu substantivul.
Suferindul intinse o mâna tremurânda.
Femeia era suferinda.
PARTICIPIU –aratã o acţiune suferita de cineva;
-este forma adjectivala a verbului: spus,spusa,spusi,spuse/ privit,privita,priviti,privite.
Am citit toata cartea = valoare verbala
Oameni cititi converseaza uşor = valoare adjectivala
Vorbeste deschis cu toata clasa = valoare adverbiala
-un participiu are urmatoarele valori:
a)verbala – ajuta la formarea unor timpuri:
-perfect compus – a citit
-viitor anterior – voi fi citit
-conjunctiv perfect – Sa fi citit
-condiţional-optativ perfect – as fi citit
-infinitiv perfect – a fi citit
-diateza pasiva – este ascultat
b)adjectivala – cand se acorda in gen,numar si caz cu substantivul determinat.
-are urmatoarele functii sintactice:
atribut adjectival = Cuvintele spuse m-au impresionat.
nume predicativ = Campia este înverzitã.
c)adverbiala – cand determina un verb.
Vorbeste ragusit.
Un participiu articulat devine substantiv.
Batutul covoarelor este interzis în orele de linişte.
-valoarea stilistica a participiului este EPITETUL.
SUPIN
-arata scopul sau destinatia
-este un participiu cu forma fixa + o prepoziţie
ex:de invaţat, pentru arat, la scaldat, etc.
-are urmatoarele functii sintactice:
a) subiect: E lesne de vandut dar anevoie de cumparat.
b) nume predicativ: Poezia este de invatat.
c) complement direct: Avem de terminat compunerea.
d) complement indirect: M-am saturat de aşteptat.
e) complement circumstantial de loc: Vara mergem la scaldat.
-de scop:In curand vor iesi tractoarele la arat.
Testul 1
Se dă textul:
„Un fremăt lin trece din ram în ram
Și un miros venea adormitor
Astfel eu nopți întregi am mas
Blând îngânat de-al valurilot glas” (Mihai Eminescu, Fiind băiet păduri cutreieram)
1. Precizați mijlocul de îmbogățire a vocabularului prin care s-au format cuvintele: adormitor, astfel, îngânat.
....................................................... ....................................................... .....
....................................................... ....................................................... .....
....................................................... ....................................................... .....
2. Precizați valoarea morfologică a cuvântului blând din text, apoi formați enunțuri folosindu-l cu alte valori morfologice.
....................................................... ....................................................... .....
....................................................... ....................................................... .....
....................................................... ....................................................... .....
3. Scrieți câte un sinonim pentru cuvintele: freamăt. blând, miros.
....................................................... ....................................................... .....
....................................................... ....................................................... .....
....................................................... ....................................................... .....
4. Alcătuiți enunțuri cu omonimul cuvântului lin.
....................................................... ....................................................... .....
....................................................... ....................................................... ....
....................................................... ....................................................... ....
5. Scrieți cel puțin cinci enunțuri folosind verbul polisemantic a bate și precizați sensurile avute.
....................................................... ....................................................... ....
....................................................... ....................................................... ....
....................................................... ....................................................... ...
....................................................... ....................................................... ...
....................................................... ....................................................... ...
6. Scrieți câte un antonim neologic pentru cuvintele: cuplare, fast, flux, eșec.
....................................................... ....................................................... .
....................................................... .......................................................
....................................................... .......................................................
....................................................... .......................................................
7. Scrieți câte cinci cuvinte care fac parte din vocabularul fundamental, respectiv din masa vocabularului.
....................................................... .......................................................
....................................................... .......................................................
....................................................... .......................................................
....................................................... .......................................................
....................................................... .......................................................
8. Alcătuiți familia lexicală a cuvântului verde.
....................................................... ....................................................... .
9. Alcătuiți enunțuri cu sensul propriu și figurat al cuvântului noapte.
....................................................... ......................................................
....................................................... ......................................................
Neologismele sunt cuvintele noi, intrate în limba română, după secolul al XVIII-lea, fie prin împrumuturi din alte limbi, fie formate pe tărâm autohton. Domenii semantice:
- demnități : președinte, prefect, consilier, senator
- monede : marcă, dolar, liră, yen
- instituții: parlament, guvern, bancă, universitate, liceu, teatru, spital, autobuz, metrou, tractor, bor-mașină, radio, televizor, xerox;
- meserii : profesor, avocat, inginer, chirurg, sculer, student, elev, agronom
- insușiri : oral, decent, aristrocrat, flagrant, insolit, etic
- alte denumiri : oxigen, ojă, șampon, oxid, acid, secol, eră, diurn, cotidian, decadă, deceniu, salam, ehisky, pepsi, cola, poluare, plajă litoral, autostradă, alee, sporturile (fotbal,tenis,box,polo etc), a estima, a anula, a promulga, a facilita, a insera, a machia, acord, consens, comuniune
Adaptarea neologismelor
- neologisme adaptate: aisberg, lider, glasvand, vizavi, șezlong, cafeină, cofeină, seif, butic, crenvurști, lebărvurști etc.
- neologisme neadaptate : bleu (blö), manager, kilogram, kaki, karate, week-end, western, whisky, yoga, diesel (dizel), joule, newton, watt, newyorkez, thailandez, allegro, pianissimo, businessman (biznisman) design (dizain), stewardeză (stiuardeză), designer (dizainăr).
Expresii din latină
mea culpa = vina mea
ante meridian, post meridian
verba volant, scripta manent = vorbele zboară, scrisul rămâne
persona (non) grata = persoană (ne)dorită
sui-generis = în mod special, în felul său
magna cum laude = cu cele mai mari elogii
ex abrupto - de-a dreptul, fără introducere
alter ego = alt eu
perpetuum mobile = permanentă mișcare
sine die - fără o dată (niciodata)
stricto sensu = în sens limitat
ad valorem = după valoare
pro forma = pentru o anumită formă
persoana grata = persoană placută agreată
persoană non-grata = persoană neagreată
pro domo = pentru propriul interes
ex cathedra = de la catedra, în mod teoretic
modus vivendi = modalitate de împăcare
grosso modo = în mare, grosolan
in extremis = în ultimă instanță
in vivo = în timpul vieții
mutatis-mutandis = ceea ce trebuie schimbat
ad calendas graecas = la calendele grecești, niciodată
ad literam = literă cu literă, cuvânt cu cuvânt
opera omnia = operă integrală
carpe diem = trăiește viața
statu quo = situație existentă
tabula rasa = fără valoare
de iure = de drept
de facto = în fapt
ad libitum = după voie, după poftă
a priori = de la început
post festum = după sărbătoare
sine qua non = fără nico îndoială
ex voto = după promisiune
in corpore = în totalitate
rara avis = pasăre rară
in extenso = pe larg, în întregime
in abstracto = în afara realității
ad-hoc = pentru un anumit scop
expressis verbis = în termeni expliciti
honoris causa = în semn de mare stimă
curriculum vitae = autobiografie
in vitro = în laborator(experimente)
nota bene = observă, tine minte
Expresii din engleză, germană, franceză: feed-back(fid-bek), stand by (stendbai), five o'clock (faivăklok), lied, cafe-bar
Cuvinte cu circulație limitată (limbaj tehnic și științific) - sunt cuvinte folosite și înțelese de anumiți specialiști: clinică, fisc, bilanț, credit, card, teleportare, semiologie, microscop, bielă, rotor etc.
Jargonul este format din cuvinte folosite pentru a impresiona, nefiind recomandat limba literară: bonjur, helo, ochei, a antama (a iniția), ciao, schepsis, monșer, picnic, fifti-fifti, arivederci.
Argoul - este format din cuvinte născocite de elevi, hoți, vagabonzi, pentru a comunica între ei, fără să fie înțeleși de alții : bostan, dovleac, glavă (cap), mititica, pârnaie, universitate, gherlă, zdup, ladă(pușcărie), sticlete, curcan, a, majur, caraliu (polițist), a ciordi, a da cu jula, a mangli (a fura); lovele biștari, parai, verzișori (bani); dirigul, șase, profa, proful, se gini, a benocla, fraier, șucăr, a călca pe coadă, dă-mi un 14 etc
În masa vocabularului, au pătruns, datorită contactelor (vrute sau nevrute) ale poporului român de-a lungul istoriei cu alte popoare și limbi, o seriede cuvinte împrumutate, asimilate de limba noastră:
- cuvinte de origine latină (latina veche și literară) = 25%
- cuvinte de origine slavă = 8% : bici, bârlog, castravete, dragoste, glas, iubire, pustiu etc;
- cuvinte de origine greacă = 2%: cais, cărămidă, condei, hârtie, dascăl;
- cuvinte de origine germană = 2% : șopron, șurub, slep, halt;
- cuvinte de origine turcă = 4%: bacșiș, bucluc, cafea, chibrit, cioban, dușman, tutun, halva etc
- cuvinte de origine engleză 3%: blugi, computer, fotbal, miting, week-end etc;
- cuvinte de origine daco-getică = circa 100 de cuvinte : baci, brad, brânză, fluier, grumaz, măgură, murg, scrum, strugure, urdă, catră, viezure etc;
- cuvinte de origine franceză - 38%: afiș, antreu, a epuiza, birou, carton, chiuvetă, capricios, frecvență, gentil, misiune, pardesiu, șofer, uzină, remorcher etc
- în afara acestora, mai sunt cuvinte de origine bulgară, sârbă, albaneză
- datorită pătrunderii calculatorului, limba engleză a trecut pe primul loc.
Adjectivul – Sa recapitulăm
Adjectivul este partea de vorbire flexibilă care exprimă însuşirea unui obiect.
Clasificare
După înţeles
1. Adjective propriu-zise:
a) variabile (îşi modifică forma după genul, numărul şi cazul substantivului):
– cu o terminaţie şi două forme flexionare: mare, dulce, verde, rece, subţire (vânt rece, apă rece, ochi reci, ploi reci)
– cu două terminaţii şi două forme flexionare: greoi, dibaci, vioi, amărui (băiat vioi, fată vioaie, copii vioi, priviri vioaie)
– cu două terminaţii şi trei forme flexionare: viu, lung, molâu, lumesc (păr lung, stradă lungă, stâlpi lungi, clipe lungi)
– cu două terminaţii şi patru forme flexionare: alb, celebru, uman, apusean (actor celebru, maximă celebră, tenori celebri, cărţi celebre)
b) invariabile (cu aceeaşi formă indiferent de gen, număr, caz): bleu, precoce, gri, roz
2. Adjective provenite din alte părţi de vorbire (prin schimbarea valorii gramaticale):
– pronominale (posesive, de întărire, nehotărâte, demonstrative, negative, relative, interogative)
– participiale: tema scrisă
– gerunziale: putere crescândă
– adverbiale: asemenea oameni
După formă
1. Simple: frumos, blând
2. Compuse: cumsecade, nord-american
Grade de comparaţie
1. Pozitiv: înalt
2. Comparativ:
a) de superioritate: mai înalt
b) de egalitate: la fel de înalt
c) de inferioritate: mai puţin înalt
3. Superlativ:
a) relativ:
– de superioritate: cel mai înalt
– de inferioritate: cel mai puţin înalt
b) absolut:
– de superioritate: foarte înalt
– de inferioritate: foarte puţin înalt
Adjective fără grad de comparaţie: superior, inferior, anterior, maxim, minim, optim, complet, viu, mort, veşnic, principal, deplin, unic.
Funcţii sintactice
1. Subiect (numai când este substantivizat): Leneşul mă enervează.
2. Nume predicativ: Ziua era frumoasă.
3. Atribut adjectival: Am citit o carte interesantă.
4. Complement indirect: Din roşu s-a făcut palid.
5. Complement circumstanţial de timp: Îl cunosc de mic.
6. Complement circumstanţial de mod (cu adverb comparativ): El era mai mult îndrăzneţ decât alţii.
7. Complement circumstanţial de cauză: Nu le-a primit de rele ce erau.
Locuţiunea adjectivală
Locuţiunile adjectivale sunt grupuri de cuvinte cu sens unitar, având valoarea unui adjectiv.
Clasificare
1. Locuţiuni adjectivale variabile: peste picior, tras de păr, tot unul şi unul
2. Locuţiuni adjectivale invariabile: de seamă, de treabă, fel de fel, cu capul în nori
Se dau propozitiile :
Scrieti forma corecta a cuvintelor :
Mihai dorește să aivă/ aive/aibă mai mulți bani.
Ai plecat de acasă la ora doispreze/ douăsprezece.
Mirela se așază/așează pe scaun.
A făcut o gresală/greșeală.
Mi-ar place/plăcea să plec la munte.Secretara a completat statele/ștatele de plată.
Aleea/aleia din fața blocului.
Alcatuiti enunturi cu formele :
altadata/alta data
intruna/intr-una
decat/de cat
niciodata/nici o data
demult/de mult
1. Altadata mergeau mai des la teatru.
O sa scriu tema alta data.
2. Am repetat intruna la istorie.
Intr-una din zile ma plin prin parc.
3. A fost o data ca niciodata.
Nu era scris pe tabel nici o data.
4. In vremuri de demult zana a coborat pe Pamant.
De mult timp n-am mai fost la Olanesti.
Forme corecte:
nu fă/ nu face
nu continui/nu continuu
fi/fii destept
a prevede/a prevedea
era/eram sa plec
Reguli de despartire in silabe si la capat de rand
Silaba – este segmentul fonic dintr-unul sau mai multe sunete rostite cu acelasi efort respirator, in componenta caruia trebuie sa existe o singura silaba, conform DOOM 2
Normele actuale de despartire a cuvintelor si la capat de rand :
a) dupa pronuntare – se poate aplica la toate cuvintele :
– o consoana intre doua vocale, la despartirea in silabe trece la silaba urmatoare VCV – V-CV
exemple : a-pa, ca-sa, ma-na, via-ta etc.
0 doua consoane intre doua vocale, la despartirea in silabe trec : prima la silaba dinainte si a doua la silaba urmatoare VCCV – VC-CV
exemple : car-te, din-te, mun-ca, pun-te etc.
daca in grupul de doua consoane, a doua este l sau r si prima este b,c,d,f,g,h,p,v, despartirea in silabe se face inaintea intregului grup de doua consoane.
exemple : ca-blu, co-dru, a-flu, e-gre-ta, pe-hli-van, a-proa-pe, a-pri-lie, a-tlas, co-vrig etc.
– trei sau mai multe consoane intre doua vocale, la despartirea in silabe, trec : prima in silaba dinainte si celelalte la silabaurmatoare.
exemple : as-tru, al-bas-tru, cas-tron, con-struc-tor etc.
– La grupurile de consoane : lpt,mpt,ncș,nct,ndv,rct,rtf,stm, despartirea in silabe se face dupa a doua consoana din grup.
exemple : sculp-tura, somp-tu-os, sfinc-si, punc-tu-a-tie, func-ti-e, sand-vici, An-tarc-ti-ca, jert-fe, ast-ma-tic
– in acelasi mod se despart in silabe si cuvintele : ast-fel, ab-sorb-ti-e, trans-la-tor
b) dupa structura :
– se poate aplica numai in limita dintre elementele componente ale unor cuvinte “formate” sau scrise cu cratima sau cu cratima si linie de pauza: arterio/scleroza, aducere-/aminte, bun-/gust (aceste cuvinte pot fi despartite si dupa pronuntare : ar-te-ri-os-cle-ro-ra, a-du-ce-re-a-min-te, bun-gust
Se pot desparti si dupa structura :
= cuvintele compuse : al-tundeva/alt|undeva, des-pre/despre,
drep-tunghi/ drept\unghi, por-tavion/port\avion.
= derivatele cu sufixe : anor-ganic/anorganic,
de-zechilibru/dezechilibru, i-negal/inegal, nes-tabil/nestabil
Normele actuale nu permit despartiri dupa structura care ar conduce la secvente care nu sunt silabe : intr|ajutorare, nevr|algic
Nu se despart la capat de rand, ci se trec integral pe randul urmator:
– numele proprii de persoane : PopescuNU Po-pescu/Popes-cu
– numeralele cardinale scrise cu cifre si litere : (al III-lea NU al III-/lea|)
– abrevierile : UNESCO (NU U-NESCO sau UNES-CO)
– se recomanda evitarea despartirii grupurilor ortografice scrise cu cratima : dintr-|un, intr-|o
– prenumele si numele de familie : Dan Ionescu, D.Ionescu (NU dan|Ionescu, D.|Ionescu)
– notatiile cu abrevieri : 8 cm, 150 km (NU 8km, 150km)
Se tolereaza plasarea pe randuri diferite a abrevierilor pentru nume generice si a numelor proprii din denumirile unor institutii, indiferent de ordine : Roman\S,A., F.C.|Dinamo ( ca si in scrierea completa Fotbal|Club|Dinamo)
Accentul – reprezinta pronuntarea mai intensa a unei silabe dintr-un cuvant
– silabele cuvintelor pot fi accentuate si neaccentuate
– semnul accentului (‘) se pune pe vocala din s accentuata
– intreaga silaba accentuata se pronunta mai intens decat cele neaccentuate
– in limba romana, accentul este mobil
exemple : an,a-na-nas, no-ua, no-ua-spre-ze-ce, ve-ve-ri-ta, vic-to-ri-e