Gramatica limbii române titularizare/definitivat învățământul primar

        Morfologia este partea gramaticii care studiază forma cuvintelor, modificările formei, conținutului și valorile gramaticale exprimate prin formele cuvântului.          În morfologie cuvintele se numesc părți de vorbire, sau clase gramaticale, caracterizate prin anumite trăsături generale și de conținut.          După criteriul morfologic, părțile de vorbire se clasifică în : a) părți de vorbire flexibile, pentru că își exprimă forma în timpul comunicării; b) părți de vorbire neflexibile, pentru că își păstrează eeași formă în timpul comunicării.           Părțile de vorbire flexibile sunt: substantivul, articolul, pronumele, numeralul, verbul și adjectivul.          Părțile de vorbire neflexibile sunt: adverbul, prepoziția, conjuncția și interjecția.          Fiecărei părți de vorbire îi corespunde în planul vorbirii câte o locuțiune, adică un grup de cuvinte cu înțeles unitar, care se comportă ca un singur cuvânt.  Există: - locuțiuni subtantivale: aducere-aminte = amintire;  punct de vedere = opinie; dare de seamă = raport; bătaie de cap = necaz; - locuțiuni adjectivale : de nimic = neimportant; fel de fel = diverși; în floarea vârstei = tânăr; ca scos din cuite = foarte curat; cu capul în nori = neatent; - locuțiuni pronominale : Măria Ta, domniile voastre, cine știe ce; - locuțiuni verbale: a da în seamă = a încredința, a-i părea rău = a regreta, a se da de-a rostogolul = a se rostogoli, a-și aduce aminte = a-si aminti;  - locuțiuni adverbiale: pe de rost, în dreapta, de jur împrejur, în mijloc, de-a pururi, pe loc, pe nimic, din vremea în vreme;  - locuțiuni prepoziționale: dincolo de, în preajma, în spatele, de-a lungul, în susul, de-a latul;  - locuțiuni conjuncționale; chiar de, cu toate că, măcare că, pentru că, din cauză că, ca și cum, pentru ca...să-, de vreme ce;  - locuțiuni interjecționale: ia uite, nu zău, tic-tac.              Fiecărei părți de vorbire îi corespund anumite categorii gramaticale precum: genul, numărul, cazul, persoana, mos timpul, diateza, gradul de comparație, articularea.              SINTAXA - este partea gramaticii care studiază regulile de îmbinare a cuvintelor în propoziții și a propozițiilor în frază.              Propoziția - este o comunicare orală sau scrisă care are un singur predicat    Exemple: Pădurea răsuna de cântecul păsărilor. Vom pleca acum            Fraza este o îmbinare de două sau mai multe propoziții, dintre care cel puțin una este propoziție principală.  Exemple: De câte ori se gândea la vacanță (CT) / ce avea să vină (AT) / o cuprindea o bucurie de nedescris (PP). Desenează (PP) / șterge (PP)/ apoi o ia de la capăt (PP).

Testul 1   Se dă textul:      „Un fremăt lin trece din ram în ram       Și un miros venea adormitor       Astfel eu nopți întregi am mas       Blând îngânat de-al valurilot glas”        (Mihai Eminescu, Fiind băiet păduri cutreieram)   1. Precizați mijlocul de îmbogățire a vocabularului prin care s-au format cuvintele: adormitor, astfel, îngânat. ....................................................... ....................................................... ..... ....................................................... ....................................................... ..... ....................................................... ....................................................... .....   2. Precizați valoarea morfologică a cuvântului blând din text, apoi formați enunțuri folosindu-l cu alte valori morfologice. ....................................................... ....................................................... ..... ....................................................... ....................................................... ..... ....................................................... ....................................................... .....   3. Scrieți câte un sinonim pentru cuvintele: freamăt. blând, miros. ....................................................... ....................................................... ..... ....................................................... ....................................................... ..... ....................................................... ....................................................... .....   4. Alcătuiți enunțuri cu omonimul cuvântului lin. ....................................................... ....................................................... ..... ....................................................... ....................................................... .... ....................................................... ....................................................... ....   5. Scrieți cel puțin cinci enunțuri folosind verbul polisemantic a bate și precizați sensurile avute. ....................................................... ....................................................... .... ....................................................... ....................................................... .... ....................................................... ....................................................... ... ....................................................... ....................................................... ... ....................................................... ....................................................... ...   6. Scrieți câte un antonim neologic pentru cuvintele: cuplare, fast, flux, eșec. ....................................................... ....................................................... . ....................................................... ....................................................... ....................................................... ....................................................... ....................................................... .......................................................   7. Scrieți câte cinci cuvinte care fac parte din vocabularul fundamental, respectiv din masa vocabularului. ....................................................... ....................................................... ....................................................... ....................................................... ....................................................... ....................................................... ....................................................... ....................................................... ....................................................... .......................................................   8. Alcătuiți familia lexicală a cuvântului verde. ....................................................... ....................................................... .   9. Alcătuiți enunțuri cu sensul propriu și figurat al cuvântului noapte. ....................................................... ...................................................... ....................................................... ......................................................

Testul 2   1. Transcrieți din versurile date cuvintele folosite cu sens figurat. ....................................................... ................................... ....................................................... ..................................   2. Scrieți două cuvinte de la verbul a obosi. ....................................................... ..................................   3. Alcătuiți două enunțuri în care verbul a se întuneca să fie folosit cu sens propriu și apoi cu sens figurat. ....................................................... .................................. ....................................................... .................................. ....................................................... ................................. ....................................................... .................................   4. Alcătuiți familia lexicală a cuvântului gând. ....................................................... .................................   5. Scrieți câte un sinonim și un antonim pentru verbul a amurgi. ......................................    .................................   6. Alcătuiți enunțuri omonimele cuvintelor golf și vis. ....................................................... ............................ ....................................................... ............................ ....................................................... ............................ ....................................................... ............................   7. Alcătuiți enunțuri cu paronimele: a eluda / a elida și a erupe / a irupe ....................................................... ............................ ....................................................... ............................ ....................................................... ............................ ....................................................... ............................   8. Alcătuiți câte două enunțuri folosind cuvinte cu sufixe diminutivale, respectiv augumentative. ....................................................... ............................ ....................................................... ........................... ....................................................... ........................... ....................................................... ...........................   9. Transcrieți din textul dat un cuvânt format prin conversiune și unul format prin compunere. ....................................................... .......................... ....................................................... ..........................   10. Scrieți câte un sinonim lexical și frazeologic pentru expresia a-și da arama pe față.  ....................................................... ........................... ....................................................... ...........................   11. Alcătuiește câmpul lexical al gradelor de rudenie. ....................................................... ...........................

Conversiunea (Schimbarea valorii gramaticale) este procedeul de îmbogățire a vocalarului care constă în formarea unor cuvinte noi prin trecerea acestora de la o parte de vorbire la alta.   Prin conversiune se obțin:   1. a) substantive (din adjective, prin articulare cu articol hotărât, nehotărât sau demonstrativ-adjectival; Exemplu: Cel bun este apreciat.                  Admiră verdele pădurii.                Își luase un dulce din raftul acela.          b) din verbe la supin, prin articulare cu articol hotărât sau nehotărât; Exemplu:  Avea un scris frumos.                  Mersul la munte îl odihnește.        c) din verbe la participi prin articulare cu articol hotărât sau nehotărât; Exemplu:  Cântatul prin pădure ne înviorează.                  Văzuse doi răniți în râpă.         d) din verb la gerunziu, prin articluare cu articol hotărât. Exemplu: Suferind s-a vindecat repede.          e) din pronume personal, prin articulare; Exemplu: Recunoaște bucuria eului liric.         f) din interjecție, prin articulare; Exemplu: Nu-i dispare oful din inimă.         g) din adverb, prin articulare. Exemplu: Îi mulțumește pentru binele făcut.   2. Adjective (acordate în gen număr și caz cu substantivul determinat):      a) din verbe la participiu; Exemplu: Admira caișii înfloriți.        b) din verb la gerunziu; Exemplu: Steaguri fluturânde vestesc victoria alor noștri.        c) din pronume (posesiv, demonstrativ, relativ, negativ, interogativ, nehotărât, de întărire) Exemplu: În povestea voastră nu regăsește niciun personaj pozitiv.    3. Adverbe      a) din adjective Exemplu: Toți au lucrat corect.             b) din substantive care denumesc zilele săptămânii, anotimpurile sau părți ale zilei Exemple: Iarna soarele este mai rece.                  Ne vedem duminică.                 Au plecat dimineața.          c) din verbe la participiu Exemplu: Vorbiseră deslușit pentru a fi înțeleși.          d) din conjuncție Exemplu: Iar va ploua.                 A răspuns și el.   4. Prepoziții                a) din adverbe și locuțiuni adverbiale Exemplu: Stătea în mijlocul casei.                 Avionul zboară deasupra orașului.          b) din substantiv Exemplu: Grație vouă au câștigat meciul.          c) din verb la participiu Exemplu: Datorită sfatului primit a fost premiat.   De reținut : Valoarea morfologică cuvintelor se stabilește numai în context.      

Aplicatii - Exerciții recapitulative     Se dă textul:     „Acea gridin-oțelită înspre Dunăre o mână      Iar în urma ei se-ntinde falnic armia română”         (Mihai Eminescu, Scrisoare III)   1. Arătați prin ce mijloc de îmbogățire a vocabularului s-au format cuvintele : oțelită, înspre, în urma. ....................................................... ......................... ....................................................... ......................... ....................................................... .........................   2. Precizați valoarea morfologică a cuvântului falnic din text, apoi alcătuiți enunțuri în care același  cuvânt să aibă două valori morfologice diferite de text. ....................................................... ..........................   3. Scrieți câte un sinonim neologic pentru cuvintele armie, falnic. ....................................................... ........................... ....................................................... ...........................   4. Alcătuiți enunțuri cu omonimul cuvântului mână. ....................................................... ............................   5. Alcătuiți câte un enunț folosind cuvântul grindină cu sens propriu și cu sens figurat. ....................................................... ............................ ....................................................... ............................   6. Grupați pe două coloane următoarele cuvinte: cătră, vornic, mulțămit, boieri, perje, stolnic, vătaf.     7. Alcătuiți cel puțin cinci enunțuri cu verbul polisemantic a trece. ....................................................... ...................   8. Indicați antonmele neologice ale cuvintelor: avar, cuviincios, agreabil, transparent, dificil. ..................................................... ..................................................... ..................................................... .....................................................   9. Alcătuiți enunțuri cu paronimele: geantă / jeantă;  enervat /  inervat;  dependență /  dependință ....................................................... .................................... ....................................................... .................................... ....................................................... .................................... ....................................................... .................................... ....................................................... .................................... ....................................................... ....................................

ACCENTUL   Pronunțarea mai puternică a unei silabe dintr-un cuvânt se numește accent. Silaba respectivă se numește silaba accentuată.   În limba română acentul nu are loc fix. El poate sta: a) pe ultima silabă: careu, alerga, tipar, marcaj, castan, tablou, calculator, românaș, cărau, dușman, maior, locotenent;   b) pe penultima silabă: cărare, pădure, căldură, bibliotecă, masă, piatră, câmpie, neamuri, apă;   c) pe antepenultima silabă: vrabie, tulbure, prepeliță, imaginea, semnificație, botanică, expresie, strugure;   d) pe o silabă mai îndepărtată față de ultima silabă: veveriță, doisprezece.   Accentul are rolul:   1. de a diferenția uneori sensul cuvintelor: - acele (ceasornicului) - acele (pronume) - torturi (prăjituri festive) - torturi (cazne) - veselă (fetiță) - veselă (totalitatea vaselor folosite la masă) Aceste cuvinte care se scriu la fel dar se pronunță diferit prin accent se numesc omografe.   2.de a pronunța corect cuvintele : duminică, fenomen, caracter, ianuarie, butelie.   3. de a deosebi persoana gramaticală a unor verbe din conjugarea I, la modul indicativ, timpul prezent și perfect simplu: adună (prezent) - adună (perfect simplu) sui (prezent) - sui (perfect simplu) cântă (prezent) - cântă (perfect simplu)   4. de a construi ritmul poeziei: „Sea-ra lim-pe-de și blân-dă Se co-boa-ră pes-te văi.”    (Otilia cazimir)   „În va-duri a-pe re-pe-zi curg. Și vu-iet dau în ca-le.”   (George Coșbuc)

                                                                        SILABA   Silaba este sunetul sau grupul de sunete care cuprinde cel puțin o vocală și care se pronunță printr-o singură deschidere a gurii.   Despărțirea în silabe a cuvintelor se face după următoarele reguli:   1. O consoană aflată între vocale va forma silabă cu următoarea vocală. Exemplu: a-pă, ca-să, dru-meț, pla-să, ma-re, te-le-fon.   2. Două consoane aflate între vocale, se despart, intrând fiecare într-o silabă. Exemplu: car-te, des-tul, sal-bă, var-ză.   Excepție: dacă a doua consoană este „r” sau „l”, amândouă consoanele intră în aceeași silabă.   Exemplu: co-dru, fe-tru, pia-tră, o-braz-nic, a-tlas, a-tlet, a-flu-ent, o-blon, ma-tla-sat, a-cru.   3. Când există un grup de două, trei sau mai multe consoane, despărțirea se va face între prima și a doua consoană.   Exemplu: dis-pre-țu-it, cin-stit, îm-bră-cat, în-tre-ru-pe-re, an-tract, sur-priza.   Exceptie: În cazul grupurilor de consoane „lpt”, „mpt”, „nct”, „rct”, „rdv”, „ptf”, „ncs”, despărțirea în silabe se va face între a doua și a treia consoană.   Exemplu: arc-tic, scul-ptor, somp-tu-os, func-ți-e, jert-fă, onc-tu-os, sand-vici, punc-ta-re, jonțne.   4. Vocalele în hiat se despart intrând în silabe diferite.   Exemplu: cre-a-ție, po-e-zi-e, co-o-pe-rant, i-ma-gi-na-ție-e, a-cro-ba-ți-e.   La despărțirea în silabe a unui cuvânt derivat sau compus se va ține seama de componentele lui.   Prefixul va forma întotdeauna silabă.   Exemplu: i-re-al, sub-li-ni-at, sub-o-fi-țer, des-pa-che-tat, dez-or-do-nat, ante-vor-bi-tor, con-ce-tă-țean, anti-co-a-gu-la-re, post-o-pe-ra-tor, extra-or-di-nar, în-no-rat, pre-fa-ce-re, re-e-xa-mi-nat, des-ză-pe-zi-re.   Cuvintele compuse se despart între ele.   Exemplu: de-plin,  ast-fel,  ori-ca-re,  bi-ne-voi-i-tor,  rău-fă-că-tor,  drept-unghi,  opt-spre-zece.     APLICAȚII:   1.  Desparte în silabe următoarele cuvinte, specificând regula folosită: a) păine     ..................................... b) tablouri ..................................... c) desen    ..................................... d) cadru     ..................................... e) calculator................................... f) acritură    ...................................   2. Scrie câte un cuvânt în care să existe grupul de sunete „lpt” și „rct”, apoi desparte cuvintele în silabe. ....................................................... ......................... ....................................................... .........................   3. Alege numai grupa de cuvinte în care despărțirea în silabe este corectă:   a. sanc-tu-ar,   bru-tă-rie,   dez-mem-brat; b. su-bo-fi-țer,  li-ni-a-tu-ră,  aro-drom; c. des-com-pus,  alfa-be-tar,  no-ro-ios.   4. Desparte în silabe cuvintele scrise cursiv (înclinat) din enunuțurile de mai jos:   a) Pe obraz i se citea bucuria de a fi reușit. b) Ținuturile arctice sunt mereu acoperite de gheață. c) Musafirii priveau spre obloanele acoperite de draperii grele de catifea

Familia lexicală este alcătuită din totalitatea cuvintelor formate prin derivare, prin compunere și prin schimbarea valorii gramaticale de la un cuvânt de bază (legate ca sens):   - cuvînt de bază = cuvântul - titlu din dictionar - rădăcina (radicalul) = segment de litere comun tuturor cuvintelor din familia lexicală respectivă   Exemplul 1: - floare - cuvânt de bază                        flor - rădăcină + sufixe și prefixe = familie lexicală: florărie, florar, inflorit, neînflorit, reânflorit, înfloritură, ânfloritoare, floricică etc   Exemplul 2: - a face = cuvânt de bază                           fac - rădăcină: facere, făcător, făcătură, a desface, desfacere, desfăcut, nedesfăcut, prefăcut, neprefăcut, prefacere,, prefăcătorie, a contraface, făcut etc.   Rădăcina poate avea alternanțe vocalice, consonantice sau mixte. - tema lexicală = rădăcină + sufix și/sau prefix   Exemplu: neîncrezător = ne + încrezător  încrezător = increz + ător  încrez   = în + cred (rădăcina verbului a crede)    * Rădăcina se compune din literele cuvântului de bază, nu din derivate : verde - verzui, înverzire etc.,rădăcina este verd nu verzi (apoi are loc o alternanță consonantică)_   * Chiar dacă unele cuvinte au aceeași rădăcină, dacă nu sunt legate ca sens nu fac parte din aceeași familie lexicală : procuror, a procura, față, răsfățat

Valorile morfologice ale lui “a”   Nr. Crt. Valoarea morfologică Exemple 1 Substantiv Când am avut de analizat, am găsit un “a” în text.   2 Articol hotărât Fata este cuminte.   3 Articol demonstrativ - A de colo e baba Rada! (cea) 4 Articol posesiv Cartea este a mea.   5 Interjecţie Aaaaa, ce frumos e aici!   6 Verb auxiliar (a avea) A efectuat tema corect. (ajută la formarea timpului perfect compus) 7 Prepoziţie “A iubi înseamnă a suferi”. (N. Iorga)     Valorile morfologice ale lui “i”   Nr. Crt. Valoarea morfologică Exemple 1 Substantiv Am subliniat un i în text.   2 Articol hotărât Copiii au plecat în excursie   3 Pronume personal (forma neaccentuată) Pron pers. cu valoare neutra. I-am spus să vină la mine.   Da-i cu bere da-i cu vin. 4 Verb (forma scurtă a verbului “a fi”) Afară-i linişte.          (este) 5 Interjecţie Iiii, ce m-am fript!       Valorile morfologice ale lui “o”   Nr crt Valoarea morfologică Exemple 1 Substantiv Un o din text este articol.   2 Articol nehotărât Avea o carte pe masă.   3 Pronume personal (forma neaccentuată) Am văzut-o trecând pe stradă. 4 Numeral O carte se află pe masă, iar alte trei în ghiozdan. 5 Verb auxiliar (forma veche a verbului “a voi”) O merge el dac-o putea. 6 Interjecţie O, brad frumos!             LUI – VALORI MORFOLOGICE   ART. HOT. ENCLITIC – Cartea elevului e noua. ART. HOT. PROCLITIC – Ii dau lui Ion o carte. PRON. PERS. – Carte lui este frumoasa.

În limba română, se vorbește adesea greșit. Adică, se folosesc sintagme sau expresii incorecte, fiind percepute ca fiind corecte. Sunt des întâlnite pleonasmele prin folosirea unor cuvinte în plus, dar și alte erori gramaticale. Iată câteva dintre cele mai frecvente greșeli întâlnite în gramatică și comunicare în limba română: “Nu sunt total de acord cu tine!” – greșit. Corect este “Nu sunt de acord cu tine!” sau “Nu sunt în totalitate de acord cu tine!” “Am vise grandioase” – expresie greșită. Corect este: “Am visuri grandioase.” Precizăm că visele sunt imaginile și procesele psihice care survin în timpul somnului, iar idealurile la care sperăm sunt visuri. Așadar, nu trebuie să confundăm aceste sensuri. “Îmi cer scuze” – greșit. Folosind expresia „îmi cer scuze” înseamnă că îţi ceri singur scuze. În momentul în care te adresezi unei altei persoane, ar trebui să spui “Îţi cer scuze” sau “Îți prezint scuze”.  Normele de politeţe ne sugerează faptul că scuzele ar trebui să fie prezentate, şi nu cerute. “Am luat la cunoştinţă” – formulare greșită. Corect este “Am luat cunoştinţă (de ceva)”. “Te-aș ruga să iai ceva din magazin.” – în acest caz, este greșită conjugarea verbului la persoana a doua singular. Corect este să iei. Eu iau, tu iei, el/ele iau. “Să crești mare!” În acesc caz, vorbim de un pleonasm. Este firesc faptul că omul când crește, se face mare. Nu-i așa?  La o adică, poți spune “Să crești sănătos!” “Părerea mea personală este…” – greșit! Din nou, vorbim de un pleonasm. Este evient că este părerea ta este personală, deci poți să nu mai specifici acest lucru. Corect este “Părerea mea este…”. “În această perioadă sunt mai muți viruși.” Pluralul corect este virusuri. Confuzia vine de la faptul că există şi pluralul viruşi, dar acesta se referă la virusul informatic. Asta înseamnă că ambele forme sunt corecte, dar au altă semnificație. “În această perioadă sunt mai multe virusuri.” este corect. “Eu vroiam să mă mărit.” – greșit! Corect este “Eu voiam să mă mărit.” “Nu se merită să-ți cheltuiești banii!” – greșit. Corect este “Nu merită să-ți cheltuiești banii!” O altă observație: atunci când vor să evite o cacofonie, mulți folosesc conjuncția “și” ca o intercalare care salvează, oarecum, comunicarea. De exemplu “Ca colaborator, nu sunt de acord u acest proiect.” În acesc caz, mulți intervin cu conjuncția și, formând fraza: “Ca și colaborator, nu sunt de acord u acest proiect.” Ei bine, asta nu e cea mai fericită variantă de exprimare! Ai putea formula propoziția și altfel, de exemplu: “În calitate de colaborator, nu sunt de acord cu acest proiect.”