Gramatica limbii române titularizare/definitivat învățământul primar

 

Figuri de stil și procedee de expresivitate.   Deixis.   Anaforă.   Etapele redactarii unui eseu școlar   Organizarea discursivă. Aspecte ale constructiei discursului   Anafora este strâns legată de deixis, cu care are în comun mecanisme asemănătoare de prelucrare a interretării referențiale a unui element lingvistic de la un alt element, aflat în context (în contextul lingvistic, în cazul anaforei, sau în cel situațional, în cazul deixisului) precum și un inventar de mijloace lingvistice: multe deictice funcționează și ca anaforice (conform Gramaticii limbii române, II, Enunțul, Editura Academiei Române, 2005)     Distinția dintre anaforă (care face aluzie la context) și deixis (care indică în mod direct un anumit element al situației de comunicare) se plasează la nivelul opoziției dintre context (vecinătatea lingvistică a unei expresii) și situația de comunicare (ansamblul de circumstanțe, de factura extralingvistică, în care se produce enunțarea).   Deixis, deictice - desemnează ansamblul modalitaților de expresie care asigură ancorarea enunțului în situația de comunicare în care este produs (cine vorbește? pentru cine? când? unde?) Situația de comunicare reprezintă ansamblul de circumstanțe, în care are loc o enunțare scrisă sau orală, înglobând localizarea spațio-temporală a discursului, identitatea interlocutorilor, precum și ansamblul de cunoștințe de care aceștia dispun în comun.   Deicticele (eu, tu, aici, acum..etc) desemnează un obiect prin rolul pe care acesta îl joacă în enunțare. Unele expresii sunt deictice în toate contextele în care apar, cum este cazul pronumelor personale și al formelor verbale de persoana I și a II-a, care desemnează locutorul și interlocutorul.   În functie de tipul de informție codificată cu privire la diferite coordonate ale situației de comunicare, se disting mai multe categorii de deixis: personal, spațial, temporal, social etc. Elementele de expresie utilizate pentru coordonatele fundamentale ale carului deictic sunt:   - deixis personal - codifică rolurile participanților la actul de comunicare: pronume personale și forme verbale de persoana I și a II-a, substantive, pronume în vocativ, nume proprii;   - deixis spațial - exprimă raporturile de distanță (apropiat, depărtat) sau de poziționare (în față/în spate, la stânga/ la dreapta etc), în raport cu plasarea spațială a vorbitorului: prin adverbe și locuțiuni adverbiale de loc (Nu vreau sa plec acolo, pentru ca aici ma simt ca acasă), pronume și adjective demonstrative.   - deixis temporal - presupune raportarea unor acțiuni, evenimente, stări la momentul enunțării (acum, imediat) sau la unități de măsurare a timpului : timpurile verbale, adverbe și locuțiuni adverbiale de timp..etc)   - deixis social - codifică reprezentarea în enunț a disticțiilor sociale referitoare la identitatea participanților și la relația socială dintre aceștia (statutul social-profesional, tipul de context social în care comunicarea, maniera de adresare în funcție de axa intimitate/distanță sau egalitate/inegalitate ierarhică..etc); prin pronume de politețe, formule/cuvinte de adresare, nume comune desemnând relații de rudenie, de serviciu ori de vecinatate.     Anafora - desemnează două fenomene total diferite, în retorică și în lingvistică.   1. În retorică, anafora este o figură de stil definită prin repetarea aceluiași cuvânt/acelorași cuvinte la începutul mai multor propoziții, versuri sau paragrafe.   2. În lingvistică desemnează relația dintre două elemente, în care cel ce apare ulterior în discurs (numit anaforic) nu are sens de sine stătător, fiind interpretat dor prin raportare la elemntul anterior (numit antecedent sau sursă). Rolul său este de a evita repetiția sau de a asigura coerența și continuitatea discursului.   Anafora acoperă, în general, două fenomene diferite :continuitatea referențială (Am vorbit cu un băiat simpatic. Acesta mi-a povestit filmul.;- Ai citit cartea? )- Da/Nu/Nu pe toată) și reluarea semnatică (Am văzut un film simpatic. Unul la fel am mai văzut anul trecut).     Etapele redactării unui eseu școlar   În general etapele redactării sunt comune diferitelor eseuri școlare (analiză comentariu, sinteză, paralelă, eseu structurat sau nestructurat).   1. Pregătirea redactării : lectura textului literar/ a textelor literare abordate, citirea și înțelegerea cerinței, documentarea, alcătuirea planului compunerii.   2. Realizarea lucrării   - abordarea tuturor aspectelor de conținut menționate/implicate de formularea cerinței;   - respectarea regulilor de redactare: organizarea ideilor în scris; utilizarea limbii literare; abilitățile de analiză și de argumentare; originalitatea; respectarea normelor ortografie și de punctuație; așezarea textului în pagină..etc   3. Verificarea lucrării -  presupune autoevaluarea (lectura, corectarea și aprecierea propriei lucrări și evaluarea (de profesor, de examinator sau de către colegi), în funție de criteriile menționate de obicei în cerință și urmărite în redactare. În general, notarea nu se face global, ci se acordă punctaje diferite pentru conținutul și pentru redactarea eseului.

  Paronimele sunt cuvintele cu formă aproape identică (cu deosebire prin una, două, trei litere) dar cu sensuri diferite.   abil               = îndemânatic agil               =  sprinten, iute a adapt        = a potrivi pentru a corespunde unor conditii a adopta      = a înfia un copil, a accepta o părere albastru       =   culoare alabastru     =   ceramică fină, asemănătoare cu marmura aluzie           =   referire indirectă la ceva   iluzie            =    interpretare falsă a realității alienat          =    nebun alineat          =    rând scris mai înăuntru într-un text aliniat           =    așezat la linie amabil          =    politicos, prietenos amiabil         =     binevoitor, înțelegător (despre o discuție) a amputa      =     a tăia un membru   a imputa       =    a reproșa ceva cuiva; a obliga pe cineva să plătească o sumă de bani drept daune arbitral          =    hotărât de arbitru audiție           =    ascultarea muzicii audiere          =    ascultarea celor implicați într-o anchetă audiență        =     întrevedere cu o persoană oficială; recunoaștere publică   cauză             =     motiv clauză            =     precedere specială într-un act oficial carbonier       =   industrie de suprafață, d eprelucrare petrolier         =     industrie de suprafață, de prelucrare carbonifer      =     bazine (materie primă existentă în subsolul pământului) petrolifer        =    bazine (materie primă existentă în subsolul pământului) concesie        =     cedare în folosul cuiva concesiune    =     act prin care se cedează bunuri   creditare         =     a da bani cu împrumut acreditare       =      acordarea unei împuterniciri a deconta       =      a justifica o sumă de bani a decanta       =       a lăsa un lichid să se limpezească diferență         =        deosebire deferență        =         respect dependență    =        subordonare, supunere dependință     =        construcție anexă (baie, bucatarie, balcon, hol etc|) destins            =        relaxat   distins             =        remarcabil, elegant eminent           =        foarte bun (un elev) iminent            =        inevitabil, ineluctabil imanent           =        lăuntric, propriu naturii unui obiect   eroare              =        greseala oroare              =        monstruozitate, sentiment de groază, de repulsie a evoca            =        a aminti fapte trecute a invoca           =        a chema în ajutor pe cineva(divinitate) famat                =        cu reputație proastă   fanat                 =        trecut, ofilit ficțiune             =        imaginație, născocire fricțiune            =        divergență, neînțelegere forțat                 =         impus cu forța fortuit                =         întâmplător   garant               =          care garantează, girant galant                =          politicos, curtenitor, mărinimos glacial               =           distant,rece indolent             =           leneș, nepăsător   insolent             =           obraznic invidios              =           care invidiază (pizmuiește) pe cineva insidios              =           perfid, caută să înșele   justițial               =           referitor la justiție justițiar               =           care iubește drepatatea, face dreptate literal                  =            reproducere cuvânt cu cuvânt literar                 =             care aparține literaturii   locuțiune           =              grup de cuvinte care se contrage într-o parte de vorbire alocuțiune         =               cuvântare scurtă marțian              =               locuitor al planetei Marte marțial               =               impunător, grav, solemn   masă                  =              mobilă mesă                  =              slujă la catolici meșă                  =              suviță de păr falsă; tifon sau vată introdusă în rană metropolitan     =               caracterizează un oraș (metropolă) mitropolitan      =               aparține Mitropoliei a modela           =               a face după model ; a influența o persoană a modera          =                a reduce intensitatea a profera           =               a adresa injurii cuiva a prefera           =               a tine mai mult la cineva/ceva a prescrie         =               a recomanda (un medicament); a anula o pedeapsă, datorie a proscrie         =              a scoate în afara legii recent               =              de curând regent               =              persoană care guvernează provizoriu în locul regelui a refuza            =              a nu accepta ceva a recuza           =              a respinge un judecător, martor a releva            =              a evidenția, a remarca, a scoate în relief a revela            =              a dezvălui, a face cunoscut flagrant            =              evident, prins asupra faptului fragrant           =              frumos mirositor, parfumat opis                 =               listă de acte, registru opus                =              contrar dilatant           =               care se dilată diletant           =               amator, necunoscător adagio            =               ritm lent în muzică adagiu            =               maximă, aforism solitudine       =              insingurare solicitudine    =              atitudine binevoitoare spețe              =              specii speze             =              cheltuieli tranșat          =               tăiat în bucăți tranșant        =               categoric, fără contraziceri vedetă           =               persoană care iese în evidență(în domeniul artistic) vendetă        =                răzbunare, ură virtuos         =                cinstit virtuoz         =                muzician ajuns la perfecțiune în folosirea unui instrument familial        =                care aparține familei familiar       =                 cunoscut, obișnuit a investi     =                 a introduce bani într-o afacere a învesti     =                 a acorda unei persoane o funcție, a promova în serviciu libret           =                 arie muzicală; carnet de CEC livret           =                 legitimație militară

  Pleonasmul este o greseală de exprimare care constă în folosirea alpturată a unor cuvinte cu acelasi înțeles.   Exemple : coboară jos, campion mondial al lumii, mă întorc înapoi, babă bătrână, concluzie finală, hemoragie de sânge, mijloace mass-media, averse de ploaie, procent 5%, am colaborat împreunaă, dar însă, mai superior, și-a luat propriile haine, s-a menținut mai departe, și-a adus aportul, a avansat în față,  cel mai principal lucru, protagonist principal, a rezuma pe scurt, a coexista alături, alocuțiune scurtă, a surprinde pe neașteptate, alegeri electorale, obstacol care împiedică, propria biografie, cadavru neînsuflețit, ironic și zeflemitor, prima prioritate, performanță de vârf, panoramă de ansamblu, a evoca o amintire, contrabandă ilegală, marele geniu, romancier epic, șansă favorabilă, bancnotă de hârtie, jambon de porc, a vocifera cu glas puternic, ultima ariergardă, a survola peste munți, tânăr adolescent, burlac necasatorit, caligrafie frumoasă, catastrofă nefericită, abuz excesiv, scepticism șovăitor, servilism slugarnic, a migra dintr-un loc în altul, particularitate distictă, pauză temporară, serpentină sinuoasă,  noblețe aristrocratică, spendoare grandioasă etc.   Unele pleonasme sunt acceptabile, având rolul de a sublinia ideea printr-o figură de stil : „Cobori în jos / Luceafăr blând.” În limbajul popular există unele pleonasme acceptate pentru rolul lor de insistență:   Am auzit cu urechile mele.   Am luat cu mâna mea.   Am văzut cu ochii mei.

Omonimele sunt cuvintele care au aceeași formă sonoră, dar mai multe înțelesuri diferite, neînrudite între ele. Omonime lexicale - sunt cuvinte care aparțin aceleași clase gramaticale, adică sunt substantive, adjective sau verbe. Exemplu: vară - anotimp                                vară - grad de rudenie                 a semăna - a pune sămânța          a semăna - a se asemui   Omonimele lexicale sunt: - totale - când cele două cuvinte sunt identice în flexiune: leu (singular), lei (plural)                război (conflict armat/instrumnțesut - singular)         războaie (plural)   - parțiale - cuvintele sunt identice numai la unele forme de inflexiune: bandă (fâșii îngustepuri de răufăcători - singular) benzi (plural pentru fâșii) bande (plural pentru răufăcători) masă (mobilă/mulțime - singular)                                                          mese / mase (pentru plural) raport (legătură/comunicare scrisă sau orală - singular)                      raporturi / rapoarte (pentru plural)   Omonimele lexico-gramaticale - sunt cuvinte cu formă identică, dar care sunt părți de vorbire diferite (au alte valori morfologice) Exemplu :  - adună - verb, indicativ, prezent, persoana a III-a - adună - verb, indicativ, prezent, persoana a III-a plural - adună - verb, imperativ, persoana a II-a singular   De reținut : Omonimele sunt întotdeauna omofone, dar nu sunt, obligatoriu omografe. Atentie la diferența dintre cuvintele polisemantice (sunt înrudite ca sens) și omonime (au sens total diferit)   Exemple de omonime lexicale :   absolvi = a termina un an sau un ciclu de învățământ;                - a scuti pe cineva de pedeapsă   acces  - posibilitatea de a ajunge într-un loc (plural accesuri)            - tulburări clinice manifestate brusc (plural accese) - accese de tuse   a achita - a îndeplini o oblligație morală și materială               - a declara jurudic neviovăția   a acorda - a da ajutor gramatical                - un instrument (El acordează vioara)   acru - gust al oțetului         - unitate de măsură a suprafeței (în jur de 4000 metri pătrați) - plural acri   activ - om care participă efectiv la acțiune         - totalitatea bunurilor care aparțin unei persoane (fără plural)   a amenda - a aplica o amendă cuiva                  - a îmbunătăți un text, o lege (S-au depus amendamente)   arie - masura unei suprafețe        - loc special unde se treieră cereale        - compoziția muzicală vocală (acompaniament)   banc - glumă          - îngrămădire de nisp, pietriș, formată pe fundul mărilor          - cârd mare de pești marini          - masă de lucru a muncitorului (tejghea)   cămin - sobă joasă, cuptor, vatră (plural căminuri)            - casă părintească (plural cămine)            - instituție culturală (plural cămine)   ciubuc -  bacșiș (plural ciuburi)            - pipă orientală cu țeavă lungă (plural ciubuce)            - ornament interior în relief pe tavan sau marginile unui perete (plural ciubucuri)   curs - mișcare, trecere (plural cursuri)         - preț al monedei unei țări în raport cu moneda altei țări         - expunere, predare   drept - neted (plan)          - just, cinstit          - opusul lui stâng (adjectiv)          - științe juridice (fără plural)          - răsplată, contribuție          - adverb (direct)          - ca (prepoziție)   etichetă - bucată de hârtie care se aplică pe caiete, cărți               - norme de comportare în relațiile dintre diplomați sau monarhi   factor - cauză, motiv            - funcționar al poștei            - în matematică, la înmulțiri   grefă - birou al grefierei          - operație (plural grefe)   lin - pește     - vas pentru struguri     - domol liniștit   mai - lună a anului        - ciocan pentru bătut pământul (plural maiuri)        - adverb cu sensul de încă   mediu - natură înconjurătoare            - persoană care poate fi hipnotizată            - mijlociu   parabolă - curbă                - istorioară alegorică   parchet - pardoseală             - subdiviziune a unei păduri             - instituție juridică   pat - mobilă       - situație la șah   pas - mișcare        - trecătoare (plural pasuri)        - unealtă de dulgheri (plural pasuri)        - (interjecție) cuvânt folosit la jocul de cărți   pilă - unealtă       - trafic de influență   sol - stratul superior al pământului (plural soluri)      - persoană trimisă cu o misiune (plural soli)      - notă muzicală   zefir - vânt (plural zefiri)         - țesătură (plural zefiruri)  

Semantica - se ocupă cu studiul sensului cuvântului, a schimbărilor de sens de-a lungul existenței lor Familia lexicală este alcătuită din totalitatea cuvintelor formate prnivare, prin compunere și prin valoarii gramaticale de la un cuvânt de bază (legate de sens) - cuvânt de bază = cuvântul-titlu din dicționar - rădăcina (radicalul) = segmentul de litere comun tuturor cuvintelor din familia lexicală respectivă   Exemplul 1: - floare - cuvânt de bază flor - rădăcină + sufixe  și prefixe = familie lexicală : florărie, florar, înflorit, neînflorit, reînflorit, înfloritură, înfloritoare, floricică   Exemplul 2: a face - cuvânt de bază; fac - rădăcină: facere, făcător, făcătură, a desface, desfacere, desfăcut, nedesfăcut, prefăcut, neprefăcut, prefacere, prefăcător, prefăcătorie, a contraface, făcut, nefăcut, refăcut, binefăcător, răufăcător.   De reținut : Rădăcina poate avea laternanțe vocalice, consonantice sau mixte.   - tema lexicală = rădăcină + sufix si/sau prefix Exemple: neîcrezător = ne + încrezător încrezător = încrez + ător încrez = în + cred (rădăcina verbului a crede)   Rădăcina se compune din literele cuvântului de bază, nu din derivate: verde - verzui, înzire etc., rădăcina este verd, nu verzi (apoi are o alternanță consonantică) Chiar dacă unele cuvinte au aceeași rădăcină, dacă nu sunt legate ca sens, nu fac parte din aceeași familie lexicală: procuror, a procura, față, rasfățat

Neologismele sunt cuvintele noi, intrate în limba română, după secolul al XVIII-lea, fie prin împrumuturi din alte limbi, fie formate pe tărâm autohton. Domenii semantice: - demnități : președinte, prefect, consilier, senator - monede : marcă, dolar, liră, yen - instituții: parlament, guvern, bancă, universitate, liceu, teatru, spital, autobuz, metrou, tractor, bor-mașină, radio, televizor, xerox; - meserii : profesor, avocat, inginer, chirurg, sculer, student, elev, agronom - insușiri : oral, decent, aristrocrat, flagrant, insolit, etic - alte denumiri : oxigen, ojă, șampon, oxid, acid, secol, eră, diurn, cotidian, decadă, deceniu, salam, ehisky, pepsi, cola, poluare, plajă litoral, autostradă, alee, sporturile (fotbal,tenis,box,polo etc), a estima, a anula, a promulga, a facilita, a insera, a machia, acord, consens, comuniune   Adaptarea neologismelor - neologisme adaptate: aisberg, lider, glasvand, vizavi, șezlong, cafeină, cofeină, seif, butic, crenvurști, lebărvurști etc. - neologisme neadaptate : bleu (blö), manager, kilogram, kaki, karate, week-end, western, whisky, yoga, diesel (dizel), joule, newton, watt, newyorkez, thailandez, allegro, pianissimo, businessman (biznisman) design (dizain), stewardeză (stiuardeză), designer (dizainăr).   Expresii din latină    mea culpa = vina mea ante meridian, post meridian verba volant, scripta manent = vorbele zboară, scrisul rămâne persona (non) grata = persoană (ne)dorită sui-generis = în mod special, în felul său magna cum laude = cu cele mai mari elogii ex abrupto - de-a dreptul, fără introducere alter ego = alt eu perpetuum mobile = permanentă mișcare sine die - fără o dată (niciodata) stricto sensu = în sens limitat ad valorem = după valoare pro forma = pentru o anumită formă persoana grata = persoană placută agreată persoană non-grata = persoană neagreată pro domo = pentru propriul interes ex cathedra = de la catedra, în mod teoretic modus vivendi = modalitate de împăcare grosso modo = în mare, grosolan in extremis = în ultimă instanță in vivo = în timpul vieții mutatis-mutandis = ceea ce trebuie schimbat ad calendas graecas = la calendele grecești, niciodată ad literam = literă cu literă, cuvânt cu cuvânt opera omnia = operă integrală carpe diem = trăiește viața statu quo = situație existentă tabula rasa = fără valoare de iure = de drept de facto = în fapt ad libitum = după voie, după poftă a priori = de la început post festum = după sărbătoare sine qua non = fără nico îndoială ex voto = după promisiune in corpore = în totalitate rara avis = pasăre rară in extenso = pe larg, în întregime in abstracto = în afara realității ad-hoc = pentru un anumit scop expressis verbis = în termeni expliciti honoris causa = în semn de mare stimă curriculum vitae = autobiografie in vitro = în laborator(experimente) nota bene = observă, tine minte   Expresii din engleză, germană, franceză: feed-back(fid-bek), stand by (stendbai), five o'clock (faivăklok), lied, cafe-bar Cuvinte cu circulație limitată (limbaj tehnic și științific) - sunt cuvinte folosite și înțelese de anumiți specialiști: clinică, fisc, bilanț, credit, card, teleportare, semiologie, microscop, bielă, rotor etc.   Jargonul este format din cuvinte folosite pentru a impresiona, nefiind recomandat limba literară: bonjur, helo, ochei, a antama (a iniția), ciao, schepsis, monșer, picnic, fifti-fifti, arivederci. Argoul - este format din cuvinte născocite de elevi, hoți, vagabonzi, pentru a comunica între ei, fără să fie înțeleși de alții : bostan, dovleac, glavă (cap), mititica, pârnaie, universitate, gherlă, zdup, ladă(pușcărie), sticlete, curcan, a, majur, caraliu (polițist), a ciordi, a da cu jula, a mangli (a fura); lovele biștari, parai, verzișori (bani); dirigul, șase, profa, proful, se gini, a benocla, fraier, șucăr, a călca pe coadă, dă-mi un 14 etc   În masa vocabularului, au pătruns, datorită contactelor (vrute sau nevrute) ale poporului român de-a lungul istoriei cu alte popoare și limbi, o seriede cuvinte împrumutate, asimilate de limba noastră:   - cuvinte de origine latină (latina veche și literară) = 25% - cuvinte de origine slavă = 8% : bici, bârlog, castravete, dragoste, glas, iubire, pustiu etc; - cuvinte de origine greacă = 2%: cais, cărămidă, condei, hârtie, dascăl; - cuvinte de origine germană = 2% : șopron, șurub, slep, halt; - cuvinte de origine turcă = 4%: bacșiș, bucluc, cafea, chibrit, cioban, dușman, tutun, halva etc - cuvinte de origine engleză 3%: blugi, computer, fotbal, miting, week-end etc; - cuvinte de origine daco-getică = circa 100 de cuvinte : baci, brad, brânză, fluier, grumaz, măgură, murg, scrum, strugure, urdă, catră, viezure etc; - cuvinte de origine franceză - 38%: afiș, antreu, a epuiza, birou, carton, chiuvetă, capricios, frecvență, gentil, misiune, pardesiu, șofer, uzină, remorcher etc - în afara acestora, mai sunt cuvinte de origine bulgară, sârbă, albaneză - datorită pătrunderii calculatorului, limba engleză a trecut pe primul loc.  

  Regionalismele sunt forme ale limbii folosite în anumite regiuni.   - regionalismele fonetice - sunt cuvintele cu anumite sunete diferite de cea literara a cuvântului: gios(jos), giumătate(jumătate), șinși(cinci), dește(degete), frace(frate), frunce(frunte)   - regionalisme lexicale - sunt cuvinte cu formă diferită de cea literară: cucuruz , păpușoi(porumb), postavă, capistere, chersin, copaie (albie), barabule, crumpi (cartofi), lubeniță, harbuz, melemete (pepene verde), ițari, gaci, nădragi (pantaloni), lebedeu, oghială   - regionalisme gramaticale sunt formele gramaticale specifice anumitor regiuni : o fo' la munce (a fost la munte), s-o dus (s-a dus), mămăli cu br cu la (mămăligă cu brânză și cu lapte) sau forma lungă a perfectului compus: am văzutără, am plătirără

Fondul principal lexical sau lexicul activ, fondul vechi al vocabularului, vocabularului fundamental, care cuprinde 1500 de cuvinte caracterizate prin:   - sunt cuvinte vechi și stabile (moștenite din latină, din fondul autohton, din slavă sau maghiară); - sunt vorbite curent și înțelese de toți românii - au numeroase derivate și compuse (au familia lexicala bogată) - sunt polisemantice au mai multe sensuri): mare - stradă mare (lată), brad mare (înalt), suprafață mare (întinsă), păr mare (lung), groapă mare (adâncă), camera mare (voluminoasă), haină mare (largă)..etc - au o frazeologie bogată: mână - a da mâna, a se da mâna în mână, a avea pe cineva la mână, a face cu mâna etc     Vocabularul fundamental conține cuvinte indispensabile vieții de zi cu zi, care se pot grupa în rtoarele noțiuni denumite: - părți ale corpului omenesc : cap, picior, mână, piept, ochi; - grade de rudenie : mamă,soră,frate, bunic, văr, cumnat, socru; - casă: ușă, perete, fereastră, poartă, sobă; - alimente și băuturi : pâine, apă, lapte, vin, carne, sare; - ființe : om,animal,femeie,câine,găină,șarpe,bou,capră - mediu încojurător: aer, pământ, pădure, iarbă, munte - insușiri: bun,rău,lacom,prost,iute,deștept,zgârcit - culori: alb,rosu,galben,verde - unelte: clește,coasă, plug - actiuni : a dormi, a fugi, a merge, a uita, a spăla - timp: zi,an,lună,vară,noapte - termeni religioși : biserică, cruce, Dumnezeu, înger, preot - zilele săptămânii și lunile anului ; - numerale simple: (1-10,100, 1000 etc) - pronume simple : eu, tu, el, ea etc - adverbele simple : azi,ieri,mâine     Nota Bene: Articolele, preprozitiile simple, conjuctiile simple, verbele auxiliare și copulative sunt instrumente gramaticale.    Vocabularul fundamental cuprinde numai cuvinte simple     2. Masa vocabularului - lexicul pasiv sau fondul secundar lexical, cuprinde circa 90% din cuvintele limbii și anume:   Arhaisme - sunt cuvinte vechi, ieșite din uz, care se mai întâlnesc în opere literare cu caracter istoric pentru a reda culoarea epocii.   a) arhaisme fonetice - cuvinte care aveau în forma sonoră alte sunete (litere) decât în forma actuală: a rumpe - a rupe; a îmbla - a umbla; să care - să curgă; poporal - popular; lăcuitor - locuitor.   b) arhaisme lexicale - sunt cuvinte vechi, cu sens diferit de cel actual: a tăbărî (sens vechi a așeza tabăra; sens nou - a năvăli); divan (sens vechi - consiliu; sens nou - canapea); mândru (sens vechi - înțelept; sens nou - semeț,falnic)   c) arhaisme morfologice (gramaticale) - sunt cuvinte a căror formă gramaticală este diferită de cea actuală; - forme de plural diferite : școale, aripe, greșale, palaturi, documenturi - forma arhaică a pronumelor relative, nehotărâte, demonstrative:  carele (care), fiecarii (fiecare), aceștiia(aceștia)   d) arhaisme sintetice - folosirea Acuzativului în loc de Genitiv : Gazeta de Sud (Sudului), Gazeta de Transilvania; - Dativul - atribut substantival : „semnelor vremii profet”     Tot arhaismele sunt și cuvintele vechi, dispărute, din domenii ca : - meserii : arcaș, breaslă, cinovnic (funcționar) - demnitati : voievod, vornic, logofăt, agă - monede :  para, galben, țechin, icușar - acțiuni : a la, a va - insușiri : volnic, slobozenie - instituții : divan, agie

Tautologia este figura de stil care constă în repetarea unei părți de propoziție sau a unei propoziții prin aceleași cuvinte, dar cu funcții sintactice diferite, având rolul de a sublinia o calitate sau o acțiune. Exemplu: Casa (subiect) este casă(nume predicativ) și masa este masă.   Tautologia se deosebește de pleonasm prin faptul că se repetă același termen, dar cu alt sens. Specific tautologiei este intonația.   Argoul este un limbaj secret elaborat de un grup social inchis cu intenția de a nu fi înțeles de ceilalți vorbitori. Termenii argotici circulă mai mult oral și se modifică frecvent, pentru că își pierd caracterul secret. Exemplu : diriga (diriginta) - șase = atenție ! - facultate - inchisoare - a da o țeapă - a înșela - mișto - frumos - nașpa - urât, rău....etc   Jargonul - este limbajul unei pături „culte” ce vrea să se distingă printr-o exprimare care să impresioneze prin folosireaa greșită a unor cuvinte de origine străină. - se poate vorbi de o „modă” a grecismelor în secolul al XVIII-lea, de una a franțuzismelor în secolul al XIX-lea și de una a cuvintelor englezește, chiar și în zilele noastre Exemplu : „ma șer”, „furculosion”, „vichend”...etc

    Fonetica limbii romane - clasificarea sunetelor   Fonetica   Fonetica este primul nivel al limbii romane care studiaza sunetele acesteia,modul in care acestea se combina precum accentul si intonatia ca unitati suprasegmentare. Sunetul = obiectul fonetic Sunetul = obiectul foneticii, se clasifica in doua moduri : - sunete simple (atunci cand sunt identice cu litera - sunete complexe (identice cu o secventa de litera) Sunetele limbii sunt : vocale,semivocale si consoane, iar combinatiile de sunete sunt : diftong,triftong si hiat. Diftong - grup de sunete alcatuite dintr-o vocala si semivocala (soare, pai, noapte) Triftong - grupul alcatuit dintr-o vocala si doua semivocale aflate in aceeasi silaba (leoaica, suiai, iau) Hiat - succesiunea a doua vocale alaturate in doua silabe diferite (alcool, stiinta, zoologie) Silaba - reprezinta segmentul in componenta caruia intra obligatoriu o vocala in functie cu numarul de silabe si pot fi: monosilabice, plurisilabice sau axilabice     Despartirea in silabe   Nu se despart in silabe abrevierile (R.A.T.B., C.F.R.) sau derivatele din abrevieri, numele de persoana sau notatiile care includ abrevieri.     Reguli de despartire in silabe   - o consoana intre doua vocale trece la silaba urmatoare - doua consoane intre doua vocale stau in silabe diferite (daca a doua consoana este "l" sau "r" iar prima "b","c","d","f",,"h","v","t". ambele consoane trec la silaba urmatoare. - trei consoane intre trei vocale despartirea se face dupa prima consoana - doua vocale alaturate stau in silabe diferite     Unitati suprasegmentare : Accentul si Intonatia Accentul - pronuntarea intensa a unei silabe intr-un cuvant sau a unui cuvant intr-un enunt - in limba romana accentul nu este fix - accentul ajuta la intelegerea sensului cuvintelor Intonatia - reprezinta variatia tonului vocii in timpul rostirii unui enunt - semnele de punctuatie reprezinta realizarea grafica a intonatiei.

Aplicații - Fonetică - Exerciții   1. Ce este fonetica ? 2. care sunt sunetele limbii române ? 3. Cum se redau în scris sunetele ? 4. Scrie cinci cuvinte care conțin numai vocale și consoane. 5. Scrie cinci cuvinte care conțin vocale, semivocale și consoane.     6. Ce sunt diftongii ? Exemplifică.   7. Ce sunt triftongii ? Exemplifică.   8. Scrie numărul de litere si de sunete din cuvintele: a) zece................................................... .............. b) lux  ....................................................... ........... c) chip ....................................................... .......... d) geantă ....................................................... ..... e) magiun ....................................................... .... f) unghi  ....................................................... ....... 9. Se dau cuvintele: cheie, vedeau, știucă, real, grâu, miau, floare, iaz, zmeioacă, mereu. Scrie pe cele trei coloane cuvintele care conțin diftongi, triftongi și hiat.   Diftongi                                                          Triftongi                                             Hiat ............................                              .......................................                   ..................................... ............................                              .......................................                   ..................................... ............................                              .......................................                    ....................................   10. Scrie câte un cuvânt în care grupurile de sunete „eu”, „ia”, să fie pe rând diftongi și hiat.   11. Desparte în silabe cuvintele de mai jos și scrie regula pe care ai folosit-o: covrig...........................................                                            printre......................................... aude............................................                                            jertfă   ........................................ sculptură......................................                                           atletic  ........................................ nevinovat.....................................                                           preface ...................................... îmbogățire ..................................                                            inestetic ....................................   12. Alcătuiește câte un enunț cu fiecare dintre cuvintele de mai jos, respectând sensul fiecăruia, dat de accentul specificat:  copii - copii          imobil - imobil       13. Desparte în silabe următoarele cuvinte și pune semnul „/” pe silaba accentuată:                       cafea, bolnav, antic, simbol, februarie, duminică.   14. Scrie câte două cuvinte în care sunetul „x” să se pronunțe „cs” și „gz”      

APLICAȚII - FONETICĂ - FIȘA II - EXERCIȚII   1. Se dă textul:    „În vremea veche trăia un împărat întunecat și gânditor ca miazănoaptea și avea o împărăteasa tânără și zâmbitoare ca miezul luminos al zilei” (Mihai Eminescu)   a) Scrie din textul dat cuvintele care conțin diftongi. ....................................................... .............................................. ....................................................... .............................................. b) Desparte în silabe cuvintele următoare și precizează regula folosită:  vremea    ............................................... împărat    ............................................... miazănoaptea ........................................ tânără      ................................................ c) Scrie numărul de litere și de sunete din cuvintele: - veche     ................................................. - cenușă   ................................................. - ghiozdan ................................................ - ciorap     .................................................   2. Scrie exemple de cuvinte în care grupurile „io” și „au” să fie pe rând diftongi și hiat. ....................................................... ............. ....................................................... .............   3. Alcătuiește câte o propoziție cu fiecare cuvânt de as, respectând sensul fuecăruia, dat de accentul specificat: veselă - veselă; război - război.   4. Alcătuiește enunțuri în care să folosești cuvinte ce conțin triftongi.   ....................................................... ........................... ....................................................... ............................ ....................................................... ............................   5. Desparte în silabe următoarele cuvinte și pune semnul „ / ” pe silaba accentuate: dușman   - ................................................ sever       - ................................................ prevedere - ............................................... ianuarie   - ................................................. fenomen  - ................................................ ciment     - .................................................

APLICAȚII - FONETICĂ - EXERCIȚII - FIȘA III   1. Se dă textul:     „Seceta a ucis orice boare de vânt.       Soarele s-a topit și a curs pe pământ.       A rămas cerul fierbinte și gol.      Ciuturile scol din pământ nămol”      (Nicolae Labiș) a) Scrie numărul de litere și de sunete din cuvintele: - seceta    ............................................... - ciuturi     ............................................... - orice       ............................................... b) Scrie din text cuvintele cxare conțin diftongi. ....................................................... ................................... c) Desparte în silabe cuvintele și precizează regula folosită - orice     .................................................... - pământ  .................................................. - fierbinte  .................................................   3. Completează enunțurile de mai jos sensul potrivit al următoarelor cuvinte, în funcție de accentul adecvat: adună - aduná, casa - casa, adoptă - adoptă   a) Copilul ............................................cifrele. (indicativ prezent)     El ................................ merele. (indicativ, perfect simplu)   b) Are .............................plină de flori.     El ............................... obiectele nefolositoare. (verb)   c) Ionel .......................... o atitudine defensivă. (indicativ, perfect simplu)     Familia ....................... doi copii. (indicativ, prezent)   4. Accentuează corect cuvintele: profesor, biografie, simpozion, caracter, matur.   5. Scrie ce sunetele se aud în pronunțarea sunetului „X” din cuvintele:     taxă             ............................                                             extenuat - ................................    examinare  .............................                                             extemporal - ............................    extern          ............................

APLICAȚII - FONETICĂ - EXERCIȚII - FIȘA III    Se dă textul:     „Nu e amurgul încă, dar ziua e pe rod,      Și soarele de aur dă-n pârg ca o gutuie.      Acum - omidă near - spre poama lui se suie      Târâș, un tren de marfă pe-al Argeșului pod.”   (ion Pillat, În vie)   1. Transcrie din textul dat trei cuvinte cu diftongi diferiți.   2. Cuvântul „ziua” conține:   a) un hiat  ................................ b) un diftong ............................ c) un triftong ............................   3. Desparte în silabe cuvintele:  amurgul     .................................... acum          ................................... marfă          .................................. Argeș          ..................................   4. Accentuează următoarele cuvinte, specificând regula folosită: a) soarele       ......................................... b) târâș           ......................................... c) marfă           ........................................   5. Scrie numărul de litere și de sunete din cuvintele:   a) gutuie     ............................................... b) Argeș      ............................................... c) pod          ..............................................   Reguli de despărțire în silabe - să ne amintim regulile   Despărțirea în silabe a cuvintelor se face după următoarele reguli:   1. O consoană aflată între vocale va forma silabă cu următoarea vocală. Exemplu: a-pă, ca-să, dru-meț, pla-să, ma-re, te-le-fon.   2. Două consoane aflate între vocale, se despart, intrând fiecare într-o silabă. Exemplu: car-te, des-tul, sal-bă, var-ză.   Excepție: dacă a doua consoană este „r” sau „l”, amândouă consoanele intră în aceeași silabă.   Exemplu: co-dru, fe-tru, pia-tră, o-braz-nic, a-tlas, a-tlet, a-flu-ent, o-blon, ma-tla-sat, a-cru.   3. Când există un grup de două, trei sau mai multe consoane, despărțirea se va face între prima și a doua consoană.   Exemplu: dis-pre-țu-it, cin-stit, îm-bră-cat, în-tre-ru-pe-re, an-tract, sur-priza.   Exceptie: În cazul grupurilor de consoane „lpt”, „mpt”, „nct”, „rct”, „rdv”, „ptf”, „ncs”, despărțirea în silabe se va face între a doua și a treia consoană.   Exemplu: arc-tic, scul-ptor, somp-tu-os, func-ți-e, jert-fă, onc-tu-os, sand-vici, punc-ta-re, jonțne.   4. Vocalele în hiat se despart intrând în silabe diferite.   Exemplu: cre-a-ție, po-e-zi-e, co-o-pe-rant, i-ma-gi-na-ție-e, a-cro-ba-ți-e.   La despărțirea în silabe a unui cuvânt derivat sau compus se va ține seama de componentele lui.   Prefixul va forma întotdeauna silabă.   Exemplu: i-re-al, sub-li-ni-at, sub-o-fi-țer, des-pa-che-tat, dez-or-do-nat, ante-vor-bi-tor, con-ce-tă-țean, anti-co-a-gu-la-re, post-o-pe-ra-tor, extra-or-di-nar, în-no-rat, pre-fa-ce-re, re-e-xa-mi-nat, des-ză-pe-zi-re. Cuvintele compuse se despart între ele. Exemplu: de-plin,  ast-fel,  ori-ca-re,  bi-ne-voi-i-tor,  rău-fă-că-tor,  drept-unghi,  opt-spre-zece.      

Vocabularul (lexicul) - Masa vocabularului   Vocabularul reprezinta cuvintele dintr-o limba care au exista si exista in aceasta. Vocabularul este cel mai supus schimbarilor din cauza interactiunii cu alte popoare Unitatea de baza a vocabularului este reprezentata de cuvant alcatuit din : - cuvant - invelis sonor - continut semantic Cuvintele pot fi monosemantice si polisemantice Categoriile care intra in componenta unui vocabular sunt : corpul omenesc, lunile anului, numele unor flori, gradele de rudenie, alimentele de prima necesiatte, obiectele si actiunile importante sar si conjunctii, prepoziti si numerale   Cuvintele din vocabularul fundamental se caracterizeaza prin: - frecventa in vorbire - polisemantism - capacitatea de a creea cuvinte derivate si compuse - vechime   Masa vocabularului - reprezinta cuvintele mai putin intrebuintate intr-o limba, unele dintre ele adresandu-se vorbitorilo specializati. Aici intra arhaism si regionalism, jargon si argon. Masa vocabularului este alcatuita din cuvinte mostenite dar si de cuvinte autohtone Cuvinte imprumutate - slava - sursa importanta de imprumut, maghiara, greaca, turca, germana, italiana, franceza, engleza etc. Cuvintele formate pe teritoriul romanesc Mijloace interne de imbogatire a vocabularului 1) derivarea - formare a cuvintelor noi de la cuvantul de baza; sufixe si prefixe se numesc afixe 2) derivarea parasintetica - cuvinte derivate cu sufix si prefix (tanar - tinerel0 3) derivarea regresiva - consta in eliminarea unor afixe (aluna-alun; catifelat - a catifela) 4) compunere - un cuvant format din doua sau mai multe cuvinte dar care isi pierd forma initiala (untdelemn) - compunere prin sudare - alaturare cu cratima sau fara cratima - sau prin abrevieri Schimbarea valorii gramaticale a clasei morfologice (conexiunii) Se poate misca intr-o categorie de cuvinte in alta("baiatul frumos merge pe strada"/ "baiatul merge frumos pe strada") Verbele de la participiu si gerunziu se pot transforma in adjective ("bine" - "el invata bine"; "binele pe care mi l-ai facut"/ bine se articuleaza cu "le") Calcul lingvistic - imbinare a mijloacelor interne cu mijloace externe si presupune imitarea unei expresii dintr-o limba ("a face antecamera" / "a face anticamera" - sensul propriu - sensul utilizat in mod obisnuit - sensul propriu - de baza (ma doare piciorul) - secundar (piciorul mesei este rupt) - sensul figurat - sens neobisnuit intalnit in cadrul unor figuri de stil - arhaisme - cuvinte vechi nemaifolosite in limba (carte= scrisoare) - regionalisme - cuvinte folosite intr-o anumita zona a tarii - jargon - cuvinte sau expresii din alte limbi utilizate pentru a evita exprimarea obisnuita (cool, o.k) - argoul - reprezinta vocabularul utilizat de anumite categorii sociale (bac - bacalaureat; un profesor are "fereastra"-pauza) - limbaj tehnic si stiintific - reprezentat de cuvinte utilizate in domeniul tehnic si stiintific dar care pot fi si cuvinte internationale sau neologisme - sinonimia(sinonime) - forme diferite acelasi inteles (sinonime partiale-bun=preţios;sinonime totale -inimă=cord) - antonime - sens opus (totale si partiale);vesel-trist - omonimele - cuvinte identice ca forma sonora dar diferite ca sens (omorafele care se scriu la fel ; omofonele care se pronunta la fel)ex: Barca pluteşte pe lac.   Am dat cu lac pe unghii. Eu am o rochie nouă. El a luat nota nouă la istorie.   - paronimele - cuvinte aproape identice ca forma dar diferite ca sens (familiar = intim, apropiat) - etimologia populara - apropierea formei unui cuvant de forma unui alt cuvant mai cunoscut (remuneratie/ nu renumeratie) - pleonasm - repetarea unei informatii (cobori jos, avansezi inainte) - licente poetice - "cobori in jos Luceafar bland"      

LIMBA LITERARA - TRASATURI GENERALE, STILURI SI REGISTRI Limba literara. Limba literara reprezinta varianta ingrijita (standard) care respecta normele unei limbi. In limba exista variante specifice, numite stiluri personale si stiluri nonartistice care sunt : -tehnico-stiintific -administrativ -publicistic -artistic -beletristic Trasaturile generale ale stilurilor -precizia – utilizarea termenilor adecvati tipurilor de mesaj -proprietatea termenilor – cunoasterea sensului cuvintelor -puritatea – utilizarea elementelor acceptate de norma literara -claritatea – exprimarea logica coerenta -corectitudinea – respectarea normelor limbii -concizia – o fraza trebuie sa exprime o singura idée   Stilul tehnico-stiintific – transmite informatii concrete tehnice sau stiintifice -se caracterizeaza prin persoana a –III-a a verbelor (obiectivitate) -nu intalnim figuri de stil -este respectat vocabularul de specialitate -folosirea unor termeni internationali -verbele sunt la timpul prezent -pot sa apara conectorii -emitatorul este unul specializat Stilul juridico-administrativ – emitatorul este impersonal -structura specifica (standard) -enunturile lipsite de ambiguitate, sa nu poata fi interpretabile -sunt folosite ca sens propriu si apar neologismele Stilul publicistic -trebuie sa aiba titlu care sa atraga receptorul -un subiect la zi care sa prezinte interes -imprumuta idei din diverse domenii in functie de publicul caruia i se adreseaza -poate influenta publicul -informatiile sunt clare, succinte si sunt imbinate din diferite registere stilistice aparand limbajul colocvial (conversatia familiara) -lexical e bogat, se imbina sensul conotativ (figurat) cu sensul denotativ(précis, comun,obisnuit) -limbajul trebuie sa fie accesibil publicului   Stilul artistic – specific literaturii beletristice -trasatura principala acestui stil este bogatia lexicala(regionalism,arhaisme,argou,jargon,etc) -textele artistice se adreseaza cititorului -se intalnesc sensuri multiple ale termenilor si unele neobisnuite -intalnim figuri de stil si imagini artistice -topica si punctuatia sunt folosite pentru a sublinia anumite stari -stilul este individual   Registre stilistice 1)Registrul cult – care respecta normele limbii literare, fraza este elaborata si apar neologismele 2)Registrul popular – nu respecta mereu normele limbii si apar deosebiri de ordin semantic sau fonetic in functie de fiecare regiune 3)Registrul colocvial – este folosit in general intre rude, prieteni caracterizat prin variatie stilistica si expresivitate 4)Registrul argotic – utilizat de anumite categorii sociale pentru a nu fi intelese de persoanele care se afla in afara grupului 5)Jargonul – utilizarea unor neologisme din snobism (ex: Chirita de V.Alecsandri) 6)Registrul regional – presupune folosirea termenilor specifici unor anumite regiuni 7)Registrul arhaic – folosirea unor termeni iesiti din limba

Numele și prenumele ______________________                                                        Data _________________                                                                                             Predicatul – fișă de lucru       „Au înfrunzit pădurile. Plugarii ară. Copacii au dat floare. Pajiștea e și ea numai flori. Mierla șuieră în zăvoi. Noaptea cântă privighetoarea. Cucul își strigă numele în pădure.   Pretutindeni vezi păsărele cu paiele-n cioc, ca să-și facă cuib moale și călduros. Au sosit și rândunelele,care le alungă din cuiburile lor pe obraznicele vrăbii ce s-au adăpostit acolo peste iarnă.”  – (Primăvara după George Coșbuc)       1. Ce fac rândunelele ?   _________________________________________________________   _________________________________________________________       2. Scrie ideile principale ale textului.   _________________________________________________________ _________________________________________________________   _________________________________________________________ _________________________________________________________       3. Scrie cuvinte înrudite cu cuvântul „frunză”.   __________________________________________________________ __________________________________________________________       4. Scrie cuvinte cu înțeles asemanator pentru cuvintele:   pădure – _____________   copacii – _____________   zăvoi – ______________   cioc – _______________   au sosit – _____________   alungă – ______________       5. Scrie cuvinte cu înțeles opus pentru cuvintele :   moale – _____________   căduros – ____________   au sosit – ____________   alungă – _____________   acolo – ______________   acolo – ______________   au dat – ______________       6. Subliniază predicatele cu o linie, după ce ai pus întrebarea potrivită în paranteză.   a) Plugarii ară. (_____________________)   b) Mierla fluieră în zăvoi. (_______________)   c) Noaptea cântă privighetoarea. (___________________)   d) Cucul își strigă numele în pădure. (_________________)       7. Pune întrebarea și subliniază predicatele verbale din următoarele proverbe:   a) Graba strică treaba. (__________________________)   b) Lăcomia pierde omenia. (_______________________)   c) Ziua bună se cunoaște de dimineață. (_______________)       8. Completează spațiile punctate cu predicatele, din paranteză.   a) Buturuga mică ______________carul mare   b) Leneșul mai mult ____________________   c) Toamna ___________________bobocii.   (se numără, răstoarnă, aleargă)       9. Găsește predicate potrivite în următoarele propoziții.   a) În pădure ___________________ cucii.   b) În livadă____________________ pomii.   c) Fluturii_____________________ în voie.       Succes !!

  Rolul utilizării cratimei   Atunci când ni se cere să explicităm rolul cratimei într-o construcție lexicală, morfologică sau sintactică,  trebuie să avem în vedere următoarele situații:     1)  Din punct de vedere fonetic:   -  elidarea unui sunet la început de cuvânt: ”rimă-mbrățișată”,  ”lucru-nceput”, ”carte-nchisă” etc.; -  elidarea, dispariția, suprimarea unui sunet la sfârșit de cuvânt. ”printr-o”, ”dintr-o”,  ”într-o” etc.; -  evitarea hiatului: ”fereastră-ntredeschisă”, ”speranță-mplinită”, ”față-ntristată” etc.; - transformarea unui hiat în diftong: ”de-abia”, ”de-acolo”, ”de-alaltăieri”etc. - evitarea unui diftong: ”clar-această zi” (clară această zi), ”duioas-aducere-aminte” (duioasă aducere-aminte) etc.; - evitarea unui triftong: ”vorbea-ntre dinți” (vorbea între dinți), ”spunea-ntr-o doară” (spunea într-o doară) etc.;     2)  Din punct de vedere morfologic:   - marchează rostirea împreună, în aceeași silabă, a două cuvinte (părți de vorbire) diferite (se poate specifica valoarea lor morfologică):”speranțe-nșelătoare”: cratima marchează rostirea în aceeași silabă a două părți de vorbire diferite: substantivul comun, simplu ”speranțe” și adjectivul propriu-zis ”(î)nșelătoare; ”spunându-mi-se”: cratima marchează rostirea împreună a trei cuvinte diferite: verbul la gerunziu ”spunând(u)”, pronumele personal ”mi” (caz D, formă neaccentuată), pronumele reflexiv propriu-zis ”se” (caz Ac., formă neaccentuată);     3)  Din punct de vedere prozodic, folosirea cratimei are ca efect:   - micșorarea numărului de silabe: ””Turmele-l urc, stele le scapără-n cale” (12 silabe în loc de 14 silabe) și deci păstrarea constantă a măsurii versurilor; - menținerea ritmului: ”Parc-ascult și parc-aștept” (UU_ UUU_) (anapest, peon 4); - păstrarea rimei: ”Aproape de speranța-mi/Se scurge tainic viața-mi” – rimă feminină (se termină fiecare vers într-o vocală), perfectă (ultima silabă coincide perfect); - conservarea structurii (strofice) a poeziei;     4)  Din punct de vedere stilistic:   - obținerea unor figuri de stil sonore: - aliterația:  ”Speranța-nvie primăvara/În fiecare vis când vine seara...”(se repetă consoanele ”v”, ”r” și ”n”); este și asonanță, se repetă vocala accentuată ”a”; - asonanța: ”Cuvânt-aproape de un dulce gând (...)” (este accentuată vocala ”â” ); este și aliterație, se repetă consoana ”n”, ”p” și ”d”;  prin realizarea figurilor de stil sonore se obține muzicalitatea versurilor sau rima interioară;   N.B. Elementele de prozodie se pot încadra în categoria mai largă a stilului.   Cratima (”-”) este un semn ortografic și de punctuație, în anumite situații:   Semn ortografic între două părți de vorbire diferite: ”Dulce-această veste” (leagă două părți de vorbire diferite); Semn ortografic în interiorul aceleiași părți de vorbire:”Ieri-alaltăieri”,”După-amiază”, ”nord-vest”, ”bun-gust”, ”Maria-Elena”,”roșu-albăstrui”,”aproap departe”, ”târâș-grăpiș”(leagă termenii unui adevrb de timp compus, substantiv comun sau propriu compus, ai unui adjectiv compus, ai unui adverb de loc sau de mod compus etc.); Semn ortografic într-o locuțiune: ”dintr-odată” (cratima marchează rostirea împreună, în aceeași silabă, a două părți de vorbire diferite: prepoziția simplă ”dintr(e)” și adverbul de timp ”odată”, partea de vorbire obținută fiind o locuțiune adverbială de mod; ”într-adins”, ”de-a berbeleacul”, ”de-a dura”, ”de-a v-ați ascunselea”, aduceri-aminte , ”ucigă-l toaca”, ”ducă-se pe pustii” etc. (locuțiuni adverbiale,  verbale, substantivale etc.); Semn ortografic într-o expresie: ”și-au dat arama pe față”; ”s-au dat de ceasul morții”, ”în cel de-al doisprezecelea ceas” etc. Semn de orografie între două numerale cardinale, două substantive, două adverbe, două adjective  etc. : ”anii ’80 -’90”, ”viitor-trecut”, ”bine-rău”,  ”repede-încet”, ”devreme-târziu”,”bun-rău” ”frumos-urât”, ”prost-deștept”, ”bogat-sărac” etc;  Leagă un numeral ordinal de particula morfologică ”a” (morfem): a XII-a F; a IXL-a (a patruzecea), a CIX-a (a o sută noua), a MXIX-a (a cinci sute nousprezecea) etc.; Semn de ortografie ”-ntr-această primăvară” (ține locul unui apostrof; în propria poezie). Când este semn de punctuație, cratima se numește linie de dialog sau linie de pauză. Linie de dialog: ” – Ionel, Ionel, vin’ la mama!...” Linie de pauză: înaintea unei explicații: ”Identificarea – adică găsirea în text – a unor construcții pleonastice”; înaintea unei enumerații: Toate formele de relief – munții, dealurile, câmpiile, șesurile, pot fi găsite în țara noastră” etc. N.B. Când este linie de dialog sau linie de pauză  are o formă ușor diferită: ” – ”. De fapt, cratima, linia de dialog și linia de pauză sunt trei lucruri diferite.  

EXERCIȚII -  PRONUME   Încercuiește varianta corectă:   Formele neaccentuate ale pronumelui personal se pot găsi în cazurile:   Nominativ și dativ; Dativ și acuzativ; Acuzativ și genitiv.   Pronumele personal de politețe are forme pentru:   Numai pentru persoana a II-a; Pentru toate persoanele; Pentru persoanele a II-a și a III-a.   Construcțiile: Domnia Voastră, Alteța Sa, Măria Ta sunt:   Formule reverențioase; Pronume personale; Substantive.   Formele mie, ție sunt:   Neaccentuate; Accentuate.   Pronumele din enunțul Cartea de la dumneavoastră a fost interesantă are funcția sintactică de:   Complement; Atribut.   În enunțul Aseară am trecut pe la ea să-i dau cartea pe care mi-a împrumutat-o există:   Trei pronume personale; Patru pronume personale; Două pronume personale.   Pronumele personal vă se poate folosi:   Doar în cazul acuzativ; Doar în cazul dativ; Și în cazul acuzativ și în dativ.   Pronumele din enunțul Efortul lor a fost răsplătit este în cazul:   Genitiv; Dativ; Nominativ.   Cuvântul voi poate fi:   Doar pronume personal; Pronume personal și verb auxiliar; Doar verb auxiliar.   În enunțul Am sunat-o pe Corina, am mers împreună într-o librărie și am cumpărat o carte și două dicționare, cuvântul o este în ordine:   Articol, pronume, numeral; Pronumele, articol, numeral; Pronume, numeral, numeral.   Analizați formele pronominale (pronume sau adjective pronominale) din enunțurile de mai jos:   El nu a venit la mine. Ai noștri au câștigat meciul. I-am spus „Bună seara!“ și am plecat. Cartea mea este pe masă. Tu! Soare, câte raze ai? Scrisoarea este a ei. Gigel se îmbracă la modă. Părinții noștri au hotărât să plece la munte. Te-am asteptat, dar n-ai mai venit. Acesta a întârziat. Dumneata erai? Cealaltă carte am pierdut-o. Își spunea că nu trebuie să facă acest lucru.   Numeşte valoarea morfologică a cuvintelor subliniate în enunţurile de mai jos:   Şi-a cumpărat bicicletă. Citeşte romane şi poezii. Elevul cel harnic e apreciat de toţi. Cel din curte e Dan. O cunosc de mică. Cunosc o fată din Reghin. O, iar ai întârziat! Cumpără două caiete, un creion şi o radieră. O să ajut la curăţenie. Dumneavoastră veți veni la concert? Ne ceartă. Ne amintim cu drag de el. Lui îi vorbeşte. Lui Dan îi vorbeşte. De ziua lui va primi o bicicletă. Pe ai tăi i-am cunoscut la ședința cu părinții. Al meu este roșu. Maria și Gigel au aceleași gusturi. Încrederea în sine l-a ajutat în viață. Nu știu numărul ei de telefon.   Completează spaţiile libere cu următoarele cuvinte, după caz: acelaşi, aceiaşi, aceleaşi, aceeaşi.      Vedeam pe stradă __________trecători,   ________clădire, ___________ tarabe, ________     piaţă, micuţă şi curată. Eu am ______ haină, _________ lucruri, _________ prieteni.   Alcătuiește enunțuri în care cuvintele lui și o să aibă valori morfologice diferite.   Scrie în spaţiul punctat din faţa propoziţiilor din coloana A litera corespunzătoare exemplului din coloana B.                                                                                                                                                                                                                                                          B.        ……. 1. pron. personal, cazul D.                                                            a) cartea acestuia;        ……. 2. pron. demonstrativ (atribut pronominal);                         b) mâna-i;        ……. 3. pronume reflexiv;                                                                       c) s-a gândit;        ……. 4. adjectiv pronominal posesiv.                                                   d) sora sa.   Subliniază pronumele personale din următoarele enunţuri:   Eu pregătesc o prăjitură. Tu ai văzut-o în faţa casei mele. Ea cumpără o varză şi doi morcovi. L-am văzut zâmbindu-i şi m-am întristat. Ne-ai dat culegerea?   Rescrie enunţurile următoare transformând pronumele personal în pronume personal de politeţe:   Tu eşti coleg cu prietenul meu. Voi să veniţi aici. Ei sunt prietenii mei.      Ea mă aşteaptă. El îmi place mult.              Identifică pronumele reflexive și indică funcția sintactică și cazul acestora:   Impresia despre sine e confuză. Se vede pe sine în oglindă. Se gândește la sine. Și-a așezat cartea lângă sine. Își cumpără caiete.   Alcătuiește enunțuri în care pronumele date să devină adjective pronominale: al meu, ai noștri, ale sale, aceasta, acela, cealaltă, aceeași, aceiași.