Gramatica limbii române titularizare/definitivat învățământul primar

  Regionalismele sunt forme ale limbii folosite în anumite regiuni.   - regionalismele fonetice - sunt cuvintele cu anumite sunete diferite de cea literara a cuvântului: gios(jos), giumătate(jumătate), șinși(cinci), dește(degete), frace(frate), frunce(frunte)   - regionalisme lexicale - sunt cuvinte cu formă diferită de cea literară: cucuruz , păpușoi(porumb), postavă, capistere, chersin, copaie (albie), barabule, crumpi (cartofi), lubeniță, harbuz, melemete (pepene verde), ițari, gaci, nădragi (pantaloni), lebedeu, oghială   - regionalisme gramaticale sunt formele gramaticale specifice anumitor regiuni : o fo' la munce (a fost la munte), s-o dus (s-a dus), mămăli cu br cu la (mămăligă cu brânză și cu lapte) sau forma lungă a perfectului compus: am văzutără, am plătirără

ADJECTIVUL   Adjectivul este partea de vorbire flexibila care exprima insusirea (calitatea) unui obiect.  Insoteste un substantiv cu care se acorda in gen, numar si caz.   Adjectivul poate exprima: insusirea, proprietatea unei fiinte sau a unui obiect: frumos, bun, inteligent, greu, usor, drag, tanar etc. Materia din care este alcatuit: osos, fibros, lemnos, metalic, aurifer etc. Originea: oltean, frantuzesc, studentesc, taranesc, vienez, american etc.     Felul adjectivelor:   a) – propriu-zise: frumos, bun, curajos etc. b) – provenite din: – verbe la participiu: citit, citita, scris, scrisa. – verb la gerunziu: maini tremurande, cosuri fumegande, ochi lacrimanzi etc. – pronume: Acel (acest) elev a castigat (adjectiv pronominal demonstrativ)   Fiecare elev (alt, oricare) – adjectiv pronominal nehotarat.   Nici un copac (nici o) – adjectiv pronominal negativ   – (adjectiv pronominal interogativ).   Stiu / care copii sunt cuminti. / – adjectiv pronominal relativ rol de element relational, functia sintactica de atribut adjectival.   Copiii mei sunt cuminti – adjectiv pronominal posesiv.     Dupa terminatie, adjectivele sunt:   a) – variabile – cu doua terminatii: bun-buna, buni-bune, moale-moi cu o terminatie: verde- verzi b) – invariabile: gri, maro, cumsecade, eficace, motrice, propice     Dupa forma, adjectivele sunt:   a) – simple, formate dintr-un singur cuvant: frumos, inalt, bun b) – compuse: cumsecade, binecrescut, galben-auriu, alb-galbui, tehno-stiintific, franco-roman etc. c) – locutiuni adjectivale:   (om) cu dare de mana – instarit, bogat   (om) cu scaun la cap – chibzuit   (om) cu noroc – norocos   (om) cu minte – intelept   (om) cu capul in nori – aiurit, zapacit, neatent   (om) fara teama si prihana – pur, neprihanit etc.     GRADELE DE COMPARATIE   Exprima gradul (masura) in care o insusire caracterizeaza un obiect in raport cu aceeasi insusire a aceluiasi obiect sau a altui obiect.   Gradele de comparatie sunt:   – Pozitivul – enunta calitatea sau insusirea fara a o compara: copil bun, elev silitor, fata frumoasa.   - Comparativul: – de superioritate: mai bun, mai silitor, mai frumoasa – de egalitate: la fel de bun (tot asa de), tot atat de silitor, la fel de frumoasa. – de inferioritate: mai putin bun, mai putin silitor, mai putin frumoasa.   Al doilea termen de comparatie se introduce prin adverbele de compartie: “ca”, “decat”, “intocmai ca”, “asa ca”, “la fel de”, “tot asa de”.   El este mai putin bun ca (decat) acesta.   Tu esti la fel de inteligent ca mama ta.   Tu esti mai silitor decat sora ta.      Superlativul este de doua feluri: relativ si absolut.   a) Superlativul relativ – arata ca insusirea unui obiect (fiinte) se afla la gradul cel mai inalt sau cel mai scazut comparata cu aceeasi insusire sau cu o alta. Superlativul relativ se realizeaza din forma comparativului de superioritate sau inferioritate precedat de articolul demonstrativ: “cel”, “cea”, “cei”, “cele”. ex : El este cel mai bun dintre elevi. (din clasa)   Al doilea termen al comparatiei se introduce prin prepozitiile: “dintre”, “intre”. ex: Este omul cel mai bun intre oameni. Este elevul cel mai silitor dintre toti.   Al doilea termen al comparatiei poate lipsi.   ex: Tu esti cea mai frumoasa.   b) Superlativul absolut – arata ca insusirea este in cel mai inalt grad fara a fi comparata cu o alta insusire. Se construieste cu ajutorul adverbului “foarte”, mai rar cu adverbul “tare”. ex:Ea este foarte frumoasa. Tu esti tare harnic.    Pe langa aceste adjective, exista o serie de locutiuni adjectivale care pot reda superlativul absolut: cu totul si cu totul, nespus de, uluitor de, nemaipomenit de, extraordinar de, din cale-afara de etc.   Unele adjective nu pot avea grad de comparatie, fie pentru faptul ca insusirea exprimata nu poate fi comparata, fie ca, la origine, ele sunt deja comparative sau superlative.   Adjective fara grad de comparatie: interior, inferior, superior, major, gigant, exterior, anterior, optim, ultim, urias, suprem, intreg, mort, complet, oral, unic, vesnic, general, perfect, principal, desavarsit, endocrin etc.     FUNCTIILE SINTACTICE ALE ADJECTIVULUI   Atribut adjectival: Am citit o carte interesanta. Nume predicativ: Ziua era frumoasa. Complement indirect: Din galben s-a facut rosu./ Din sarac a ajuns bogat.   Element predicativ suplimentar: Cararea cobora chinuita. (nominativ) Eu te stiu de inteleapta. (acuzativ)   Complement circumstantial de timp: De tanara era recunoscuta drept un talent. Te cunosc de mica.   Complement circumstantial de mod: El era mai mult indraznet decat istet.   Complement circumstantial de cauza: Toata lumea o evita de rea. Tu stai acasa de bolnava.   Complement de relatie: De cuminte, e cuminte, Dar de gura-i cat o sura.   Complement circumstantial de concesie: Chiar bolnav si tot va veni la scoala.   De retinut :   Prin pozitia antepusa fata de substantivul pe care il determina, adjectivul preia articolul acestuia:   Copilul frumos – Frumosul copil Un elev harnic – Un harnic elev   Adjectivul isi poate schimba valoarea gramaticala devenind: substantiv (prin substantivizare) – Frumosul merge pe apa. (articol hotarat) Cel frumos merge pe apa. (articol demonstrativ)   Un frumos ca el rar intalnesti. (articol nehotarat) adverb: Tu canti frumos. (adverb de mod, complement de mod).

Declinarea –  forma pe care o ia substantivul in diferite cazuri cand trece prin cele cinci cazuri, la singular si la plural Declinarea nearticulata : N-G-G-Ac singular : (acest, acestui) baiat, scaun N-G-D-Ac plural : (acesti, acestor) fete (aceste, acestor) scaune, fete Declinarea articulata cu articol hotarat : Masculin singular : N.Ac. : baiatul   G.D. baiatului   V : baiatule ! Masculin plural :    N.Ac.: baietii     G.D. baietilor    V: baietilor ! Feminin singular : N.Ac.: fata, ziua    G.D. fetei, zilei Feminin plural :    N.Ac.: fetele, zilele   G.D. fetelor, zilelor    V: fetelor ! Substantivele proprii masculine, unele substantive proprii feminine(neologice) si unele substantive comune, primesc la G.D. articolul hotarat prolitic lui : lui Vasile, lui Carmen, lui nenea, lui tanti, lui frate-meu, lui aprilie etc Declinarea cu articolul nehotarat : N.Ac. : un baiat – o fata – niste baieti – niste fete D.D. : unui baiat – unei fete – unor baieti, fete De retinut : unele substantive au forme deosebite de G.D. : papusii, salii, bunicii, tarancii, tigancii, medicinei, foamei, ordinei, rusinii, Olgai etc. Declinarea substantivelor proprii la G.D. – simple : Mariei, Floarei, Ilenei, Clujului, Carpatilor – compuse : Anamariei, Campulungului, Turnu-Severinului, Targu-Jiului Locutiunile substantivale – sunt grupurile de cuvinte care se contrag in substantive (sunt sinonime cu un substantiv): aducere aminte = amintire bagare de seama = atentie parere de rau = regret bataie de joc = batjocura bataie de cap = grija, necaz invatare de minte = lecuire luare peste picior = ironizare punct de vedere = opinie tragere de inima = dorinta luare de mita = inselaciune trecere in nefiinta = moarte pierdere de memorie = amnezie luare de cuvant = cuvantare tinere de minte = memorie trecerea cu vederea – ingaduinta luare-aminte = atentie Locutiunile substantivale se analizeaza dupa substantivul din care se contrag

  Se dă textul :   “Când se lăsă amurgul, cu dâre sângerii la orizont, Astor rătăci drmul. O luă printr-un lan de floarea-soarelui,se împiedică de mușuroaie de cârtiță și se prăvăli în țărână de se făcu ca altă arătare. Începu să plângă de foame și de frică. Dar-și aduse aminte de părinți și se îmbărbătă:”Mai rău fusese înainte….”. Așa că avu puterea să ajungă la marginea unui sat, lângă un gard pe care încearcă să se cațere cu ghearele și cu colții.Îl încalecă și se trezi bufnind greoi în partea cealaltă.”   “Enciclopedia zmeilor” de Mircea Cărtarescu     1. Despartiti in silabe : orizont = o-ri-zont îmbărbătă = îm-băr-bă-tă marginea = mar-gi-nea cealaltă = cea-lal-tă mușuroaie = mu-șu-roa-ie     2. Identificati in text 4 cuvinte care contin diftongi : floarea-soarelui, impiedica, mușuroaie, foamea.     3. Indica numarul de litere si numarul de sunete din cuvintele : sângerii = sân-ge-rii = 7 sunete marginea = mar-gi-nea = 8 litere si 8 sunete încercă = în-cer-că = 7 litere și 7 sunete ghearele = ghea-re-le  = 8 litere și 6 sunete     4. Explica rolul cratimei in structura se-mpiedică se….impiedică = se formeaza hiat si astfel se evita hiatul     Se da textul : “- Blanca știi că din iubire Făr’ de lege te-ai născut; Am jurat de la-nceput Pe Hristos să-l iei de mire! Îmbrăcându-te-n veșmântu-i Lepădând viața lumii Vei spăși greșeala mumii Și de-o crimă tu mă mântui”     1. Explica utilizarea apostrofului in text Apostroful se utilizeaza in lipsa literei “ă” (caderea unei vocale; pastrarea ritmului si a masurii)     2. Precizeaza rolul cratimei in structurile : te-ai = pronuntarea impreuna a pronumelui personal si a verbului auxiliar si evitarea hiatului la-nceput = evitarea vocalei “l”   3. Identifica un cuvant care contine triftong si doua cuvinte care contin diftong. triftong = ei diftong = viata, greseala     Forme corecte : aliniat = alineat (amandoua sunt forme corecte pentru ca fiecare exprima altceva) aversiune = adversiune avocat = advocat corigent = corijent (ambele variante sunt corecte) filigram = filigran intreprindere = întreprindere presedentie = presidentie (ambele variante sunt corecte pentru ca fiecare exprima altceva) remuneratie = renumeratie revendicare = revindecare (ambele variante sunt corecte pentru ca fiecare exprima altceva) start = ștart     Forme corecte:   Oamenii manifesta/manifesteaza pentru apararea drepturilor.   Filozoful reflecta/reflecteaza asupra lucrurilor esentiale.   Ceea ce spui tu reflecta/reflecteaza adevarul.   Regizorul toarna/turneaza un film.     Eliminarea cacofoniei   1. L-a luat ca consilier pe cel mai bun prieten   L-a luat drept consilier pe cel mai bun prieten.   2. Nu ma asteptam la Laura sa faca asta.   Nu ma asteptam ca Laura sa faca asta.     3. In casa sa a fost loc pentru prieteni.   In casa lui/ei a fost loc pentru prieteni.     4. Numeroase case au fost evacuate sau s-au daramate.   Numeroase case au fost evacuate sau daramate.    

  Pleonasmul este o greseală de exprimare care constă în folosirea alpturată a unor cuvinte cu acelasi înțeles.   Exemple : coboară jos, campion mondial al lumii, mă întorc înapoi, babă bătrână, concluzie finală, hemoragie de sânge, mijloace mass-media, averse de ploaie, procent 5%, am colaborat împreunaă, dar însă, mai superior, și-a luat propriile haine, s-a menținut mai departe, și-a adus aportul, a avansat în față,  cel mai principal lucru, protagonist principal, a rezuma pe scurt, a coexista alături, alocuțiune scurtă, a surprinde pe neașteptate, alegeri electorale, obstacol care împiedică, propria biografie, cadavru neînsuflețit, ironic și zeflemitor, prima prioritate, performanță de vârf, panoramă de ansamblu, a evoca o amintire, contrabandă ilegală, marele geniu, romancier epic, șansă favorabilă, bancnotă de hârtie, jambon de porc, a vocifera cu glas puternic, ultima ariergardă, a survola peste munți, tânăr adolescent, burlac necasatorit, caligrafie frumoasă, catastrofă nefericită, abuz excesiv, scepticism șovăitor, servilism slugarnic, a migra dintr-un loc în altul, particularitate distictă, pauză temporară, serpentină sinuoasă,  noblețe aristrocratică, spendoare grandioasă etc.   Unele pleonasme sunt acceptabile, având rolul de a sublinia ideea printr-o figură de stil : „Cobori în jos / Luceafăr blând.” În limbajul popular există unele pleonasme acceptate pentru rolul lor de insistență:   Am auzit cu urechile mele.   Am luat cu mâna mea.   Am văzut cu ochii mei.