Didactica Limbii si literaturii romane

Proiectarea didactica la invatamantul primar Proiectul este un instrument al profesorului Data : Clasa : Profesorul : Aria curriculara : Disciplina :  Unitatea de invatare : Subiectul( nu se spune niciodata titlul lectiei) lectiei : - il luam din programa Textul suport : Tipul lectiei : Competente urmarite 1-2-3 maxim) : Obiective operationale ; - reprezinta o grupa Metode si procedee : Forme de organizare : Material didactic si mijloace de invatamant : Bibliografie : Desfasurarea lectiei : Etapele lectiei : Obiectivele operationale : Unitati de invatamant : Metode - procedee si Evaluare Moment organizatoric - asigurarea climatului Verificarea cunostintelor (reactualizarea lectiei precedente adica recapitulare) Captarea atentiei - motivarea pentru invatare Anuntarea temei Dirijarea invataturii - nu uitam de elev, cea mai mare parte a timpului trebuie atribuita lui Feed-back-ul Transfer de cunostinte sau tema pentru acasa Competente generale - numai cele specifice Comunicarea educationala presupune o analiza focalizata pe mai multe directii de evolutie 1) situatia sau contextul in care are loc comic 2) caracteristicile comunicarilor si caracteristica mesajului 3) procese si activitati necesare comunicarii (atentie, intelegere, acceptare) 4) diferitele tipuri de efecte implicate in comunicare

Procesul didactic la clasele pregatitoare - CURS IV Ce este important pentru un profesor la clasele pregatitoare? - calitatea comunicarii profesorului,adica, sa aiba o exprimare clara, sa elaboreze un tex, sa fie capabil sa imprime copilului dorinta de a invata lectia - eficienta stilului de lucru Sa retinem : - componentele de comunicare se formeaza numai daca in clasa este o atmosfera de lucru apropiata deschisa si nestresata intre copii si dascal. - profesorul trebuie sa manifeste rabdare cu fiecare copil - profesorul trebuie sa dovedeasca imaginatie pedagogica in imaginarea lectiilor incat sa formeze o lectie pentru toti si pentru fiecare - constientizarea profesorilor in legatura cu faptul ca aceasta competenta de comunicare nu consta doar in raspunsul la intrebari corecte,ci sa ordoneze logic mai multe propozitii incat sa obtina un text sau un discurs, eventual sa contrazica cu cuvinte simple argumentat mai multe idei - dictarile numeroase in care elevii folosesc numai litere de tipar consuma din timpul destinat comunicarii, deoarece elevii vor invata in clasa I literele de mana - programa clasei pregatitoare prevede DESENAREA SI RECUNOASTEREA LITERELOR DAR NU SI SCRIEREA LOR - folosirea corecta a timpului de invatare :  a) timpul retinut de profesor b) timpul elevului - echilibrarea cunostintelor transmise incat sa corespunda nivelului de varsta - timpul de invatare trebuie bine impartit, astfel incat cele 45 de minute ale lectiei sa le impartim in segmente de 15 minute; - echilibrarea timpului profesorilor si al elevilor - conform legii predarea trebuie sa fie 75% din ora iar 25% trebuie sa fie activitati specifice in grupuri de elevi - programa scolara pentru aceasta clasa are 2 parti distincte 1. competente specifice ale disciplinei insotite de activitati de invatare posibile 2. continuturile si competentele sunt obligatorii in activitatea de invatare - in clasa pregatitoare urmarim formarea la elevi a auzului FONEMATIC ( cand pronunti un cuvant, copilul trebuie sa auda toate sunetele   ANALIZA FONETICA - COMPONENTA FONETICA - necesara la aceasta clasa Metoda de baza folosita pentru formarea auzului fonematic este analiza analitico-sintetica, adica, pornind de la o propozitie ajungem la un cuvant, apoi la o silaba si sunet, apoi construim din sunete alte cuvinte - la clasa pregatitoare trebuie sa folosim cuvinte care nu sunt fonetice adica, el - iel; ea - ia; pentru a nu-l forta sa-si formeze auzul; - exceptii mai sunt la acest nivel diftongii-tritongii unde copiii aud vocalele si semivocalele - grupul de litere - ghe,ghi,che,chi - pentru copilul la aceasta clasa reprezinta un sunet si nu un grup de sunete - pentru a-i forma bine auzul fonematic ne alegem bine cuvintele, pornind de la o silaba la sunte trebuie sa avem grija cum alegem cuvintele care sa nu fie o aglomerare de consoane sau vocale   - metoda globala - O GRESEALA DES FOLOSITA IN INVATAMANTUL ROMANESC, este o metoda folosita cu succes in tarile din Vest, ca Anglia, Franta etc, care nu au limbi fonetice, de aceea in aceste tari a avut succes; la noi nu se recomanda deoarece avem o limba fonetica, cu multe familii de cuvinte

Povestirea        Povestirea, ca activitate comună în învăţământul preşcolar,  contribuie la dezvoltarea vocabularului copiilor şi la formarea deprinderilor de exprimare , cât şi apropierea copilului de carte şi trezirea interesului pentru învăţarea citirii . Prin conţinutul textelor  folosite , acest  tip de activitate influenţează dezvoltarea la copii a proceselor psihice : gândirea,memoria , imaginaţia, atenţia .       Povestirea este formată din 2 părţi   - Povestirea educatoarei  ; - Repovestirea copilului.        Povestirea  educatoarei , în cadrul acestei activităţi , educatoarea prezintă copiilor textul literar , care trebuie să facă parte din genul epic în proză , cu acţiuni şi personaje , deoarece el urmează să fie repovestit de copii.    Alegerea textuluise face după anumite criterii : -          Gradul de accesibilitate ; -          Dimensiunea textului ,se face după experienţa grupei ; -          Existenţa unei acţiuni lineare, fără întreruperi şi reluări ; -          Numărul de personaje, pentru preşcolari 2-3 personaje ; -          Numărul cuvintelor necunoscutede către copii să fie maxim 3 cuvinte ; -          Fără prezenţa abaterilor de la limba literară, deoarece pot apărea dezacorduri , inversări , deoarece copiii nu le înţeleg .      1. Organizarea activităţii didactice  -aranjarea sălii de clasă şi pregătirea pentru desfăşurarea activităţii ; 2. Introducerea în activitate  se face prin folosirea elementului surpriză , care poate fi o marionetă , o scrisoare primită de la zâna poveştilor , etc. 3. Anunţarea titlului poveştii , educatoarea anunţă titlul poveştii şi autorul acesteia ,, Punguţa cu 2 bani” de Ion Creangă . Tot în această etapă se realizează şi alte legături cu alte activităţi similare . 4. Trezirea interesului pentru aflarea poveşti . 5.Citirea textului  ales în faţa copiilor . Deoarece citirea are o influenţă mai mare asupra acestora  .  Ei observă ce lucruri minunate pot afla din cărţi şi cât de important e să ştii să citeşti. O prezentare orală a textului cu ,, paraziţi” din exprimare nu apropie copilul de carte  şi de textul literar.    Citirea textului trebuie să fie clară , expresivă , cu modulaţiile necesare , cu schimbarea tonului în funcţie de personaje şi să se realizeze într-un ritm corespunzător nivelului de înţelegere al grupei.     6. După citirea textului educatoarea pune întrebări copiilor în legătură cu conţinutul acestuia , pentru a verifica dacă ei l- au înţeles şi  pentru  fixarea cunoştinţelor .atunci când  copiii demonstrează că stăpânesc textul se trece la etapa următoare , repovestirea . 7. Explicarea cuvintelor  sau expresiilor noi ,se poate face de către educatoare  în timpul citirii , folosind construcţia ,,adică”. Dacă este nevoie de mai multe explicaţii, momentul se desfăşoară după citire, reluând contextele în care se află cuvintele şi expresiile şi ne putem folosi şi de desene  (exemplu sabie).         8.  Repovestirea copiilor este o formă de  activitate ce se desfăşoară imediat după povestirea educatoarei , în cele 30 de minute , dar şi în alte momente separate , după ce copii  au aflat conţinutul povestirii prin intermediul educatoarei.   Repovestirea se înţelege ca o prezentare în întregime a conţinuturilor de către copii , cu reproducerea dialogurilor . Pentru vârsta preşcolară  repovestirea pe scurt şi eliminarea vorbirii directe nu sunt performanţe .   Prin repovestire se urmăreşte formarea deprinderilor de comunicare a conţinuturilor unui text cunoscut .          9.  În prima activitate , după citirea textului , repovestirea se poate face sub formă de joc ,în care educatoarea strânge din greşeală planşele . Copii având sarcina să  reaşeze planşele urmărind succesiunea logică a  desfăşurării evenimentelor.            La început , repovestirea se face pe fragmente logice , după care un copil poate prezenta mai multe fragmente , până se ajunge la expunerea în întregime a conţinutului .          10. Încheierea activităţii,,Cocoşul” aduce aprecieri asupra felului în care copiii au ascultat şi au înţeles povestea lui şi oferă recompense .           Un copil nu poate reţine în întregime un text , de aceea repovestirea nu înseamnă ,,recitarea ”sau redarea în întregime a textului .           Prin repovestire urmărim: -  pronunţia corectă a cuvintelor ;  - urmărirea firului acţiunii ; -  prezentarea cât mai aproape de adevăr a reacţiilor personajelor ; - folosirea cuvintelor noi şi a expresiilor frumoase evidenţiate de educatoare ;        Povestirile libere ale copiilor fac parte dinactivităţile de povestire. După ce copiii  au văzut din texte literare cum se prezintă o întâmplare trăită sau închipuită , ei vor fi încurajaţi să povestească propriile întâmplări . Este posibil ca unii , după modelul personajelor de care s-au apropiat , să prezinte acţiuni la care pretind că au luat parte , chiar dacă este evident că nu se putea întâmpla acest lucru. Educatoarea urmăreşte forma în care se se povesteşte acţiunea , nu veridicitatea ei . După ce a fost prezentată , recomandările noastre se pot referi şi la acest lucru . Dacă este întrerup de la început , copilul s-ar putea reţine să mai comunice , iar mai târziu este greu să- l scoţi din această situaţie .       În cadrul acestor activităţi, copiii pot prezenta conţinuturile unor poveşti ; povestiri , basme aflate din diferite surse : de la membrii familiei , de la ţelevizor , video ,etc.       Povestirile se organizează şi după teme date sau materiale de sprijin .   Aceste exerciţii urmăresc formarea la copii a deprinderilor de exprimare a gândurilor , de de prezentare a unor fapte trăite , auzite sau închipuite . Ele se organizează atunci când copiii şi-au format unele deprinderi de comunicare , deci spre sfârşitul grupei mijlocii şi în grupa mare .

Particularitatile psihologice ale scolarului   De retinut  - la gradinita nu sunt lectii, ci activitati - copiii cer dascalilor sa aiba rabdare cu ei - convingerile nasc atitudini La varsta de 3 ani, copii vin la gradinita cu diferente intre ei, sub aspectul limbajului. Unii stapanesc putine cuvinte si comunica greu, altii stapanesc multe cuvinte dar nu au exprimare literara (influentati de zona in care traiesc), neputand sa se inteleaga intre ei. - daca acasa parintii vorbesc numai cu comenzi, "manaca", "dormi", "joaca-te", asa stiu si ei sa vorbeasca, deci trebuie sa le cunoastem si apoi sa-i invatam sa comunice. - pentru cei care au mai multe substantive sau verbe in limbaj trebuie sa-i invatam sa le acorde - profesorul trebuie sa se exprime in limbaj literar nu in limbajul zonei in care traiesc (de ex. daca in zona unde traiesc se spune la "porumb", "cucuruz", profesorul e obligat sa foloseasca limba literara, adica,"porumb") - in perceperea mediului inconjurator copilul pleaca de la elementele componente catre intreg, adica, daca i se arata o papusa imbracata in diverse culori, el isi alege partea a carei culoare il atrage mai mult. exemplu, mana papusei e colorata in galben si asta il atrage prima oara, apoi celelalte componente..) - intelegerea semnificatiei cuvintelor se percepe altfel decat la adult, deoarece la copil, gandirea se sprijina pe memorie, copilul denumeste un obiect fara a-l interesa sa-l cunoasca bine; adultul aduna informatii despre obiectul respectiv, pentru a-l cunoaste mai bine La varsta de 3-4 ani copilul are un limbaj situativ si manifesta dorinta de a cunoaste mediul incomjurator, de aceea vine cu intrebarea "ce este" si daca vrem sa-l crestem cum trebuie trebuie sa-i raspundem la avalansa de intrebari care vin dupa "ce este", "de ce ", "pentru ce", etc - cand se joaca ia contact cu jucarii mai noi sau mai vechi punand intrebari la care tot el va raspunde - copilul in relatiile cu oamenii din jur nu are forme diferite de conversatie; la aceasta varsta nu stie sa-si comunice gandurile si nu poate sa-si sustina un punct de vedere prin limbaj; incearca sa imite adultii dar nu reuseste intocmai, deoarece o serie de capacitati sunt in formare (are o influenta mare mediul in care se dezvolta) - exprimarea copiilor este insotita de mimica si gesturi - pe masura ce creste si e bine indrumat ajunge la intrebari ca : "pot sa iau?", "pot sa fac?". "am voie sa..?" - la aceasta varsta intra usor in diferite roluri( de mama, de educatoare, de medic, de politist..etc) iar cand interpreteaza aceste roluri, vorbeste - in cadrul jocurilor se accepta unii pe altii doar daca fiecare are jucaria lui La varsta de 4-5 ani aprecieaza obiectele dupa marime, forma, culoare; propozitiile au mai multe cuvinte - incep sa fie atrasi de povesti, povestiri, basme cu dimensiuni reduse  - peste 5 ani sunt atrasi de poezie pentru ca traiesc emotiile generate de acestea (Iarna pe Ulita sau A venit un lup in crang, etc) - unii copii fac legaturi interesante intre cuvinte si ajung la constructii lingvistice La varsta de 6 ani limbajul le permite sa comunice intre ei si sa vorbeasca cu adultii - copii pot grupa obiecte dupa insusiri comune : forma culoare, dupa intrebuintarea lor (legume, fructe, mijloace de transport, etc) - cu ajutorul creatiilor literare pe care le asculta isi formeaza un limbaj intern - copii emit pareri dupa actiuni cu personaje daca educatoare exerseaza cu ei - copii descopera caracteristici ale persoanjelor, se identifica cu unele dintre ele - la aceasta varsta copii pot sa comunice ceva despre ei, vor sa comunice cu adultii, ii imita mai bine, isi largesc sfera de informatii daca s-a lucrat bine cu el, isi insuseste o idee, aduce argumente simple  

Particularitatile limbajului. Dezvoltarea limbajului si a comunicarii De la 0-18 luni (1 an jumatate) Ce se observa ? - gangureste - vizualizeaza ca raspuns la vorbirea altei persoane - raspunde prin gesturi la intrebari simple - rosteste cuvinte monosilabice si bisilabice cu sens, ca sa atraga atentia celor din jur - foloseste onomatopee, apoi comunica o nevoie, o necesitate, face gesturi explicite - imita saluturi simple si formule de politete foarte simple De la 19 luni - la 36 de luni - isi spune numele sau diminutivul atunnci cand este intrebat - nu se prezinta singur, decat indemnat de cei din jur - cunoaste numele membrilor familiei - arata cu degetele cati ani are - incep sa adreseze intrebari pentru a-si extinde cunostintele - foloseste cuvinte care desemneaza categorii simple: animale, jucarii, mancare - foloseste intonatii diferite pentru a transmite mesaje - foloseste gesturi si limbajul corpului pentru a exprima nevoi si sentimente : imbratisare spontana sau altele aesemenea - se adapteaza interlocutorilor diferiti; separa adultul de copii - se adreseaza copiilor pe numele lor De la 3 ani la 5 ani Probleme de limbaj (caracteristici de limbaj) - vorbeste suficient de clar pentru a fi inteles de toti interlocutorii - relateaza intamplari din experienta zilnica, atat ca raspuns la intrebari cat si in mod spontan - utilizeaza propozitii dezvoltate pentru a comunica: dorinte, idei, actiuni sau sentimente - transmite corect un mesaj

Particularitatile copilului  CURS 1 Deoarece nu exista 2 lectii la identice ele se deosebesc prin ceva in functie de particularitatile copiilor. Pentru a descoperi aceste particularitati trebuie sa stim urmatoarele : - copilul trebuie sa citeasca mai intai pe litere apoi pe silabe - copilul de la invatamantul prescolar si apoi primar este stapan pe sine - isi ordoneaza gesturile - are putere de concentrare mai mare - poate participa la activitatile de invatare, adica la invatamantul primar circa 45 de minute si prescolar nu mai mult de 25 de minute. ASA AR TREBUI. - este atent la propria persoana - se poate interioriza si cand se afla in aceasta stare este greu de schimbat - simte dorinta de a-i ocroti pe cei mici - doreste sa converseze cu cei mari - poate lucra in echipa - doreste sa fie ascultat - isi poate prezenta anumite idei si incearca sa si le sustina - pune intrebari si cere raspunsuri - orizontul de cunoastere se largeste si copilul doreste acest lucru, depinde cum il indrumi, daca simte ca-l obligi, se inchide in el si nu mai receptioneaza nici un mesaj - vrea sa se comporte asemenea celor mai mari, uneori depasindu-si posibilitatile - se descurajeaza usor cand nu reuseste, de aceea trebuie sa ne ocupam de intarirea fortelor de incredere Invatatmantul primar - acum copilul nu mai invata din obligatie - ii sadim increderea in fortele lui si il motivam pentru invatare - exprimarea este mai sigura - propozitiile sunt de regula dezvoltate, unii pot sa elaboreze chiar texte - daca a exersat la gradinita, reuseste sa aseze in ordine logica mai multe propozitii dezvoltate - are deprindere la ordine si disciplina - in perioada scolaritatii copiii inregistreaza diferite progrese in dezvoltarea psihica si intelectuala - invatarea organizata devine tipul fundamental de activitate - in scoala isi insuseste cunostinte, isi formeaza abilitati si aptitudini pentru invatare pe care n-ar putea sa le dobandeasca singur - scoala impune modele noi de viata, modele care se imprima in universul interior - scoala il formeaza pentru viata sociala cu conditia sa-i spui pentru ce invata, la ce-i foloseste scoala - la venirea in scoala, daca gradinita a facut ce trebuia, stapanesc in buna masura sistemul limbii - totusi aceste cunostinte nu sunt solide. Influentele factorilor externi(a mediului inconjurator) ar putea sa modifice modul lui de gandire - in legatura cu limbajul(exprimarea) intalnim copii cu deviatii serioase in acest sens in functie de mediul cultural in care se dezvolta si deviatiile de limbaj in functie de zona in care se afla - o pronuntie incorecta duce la o scriere incorecta - psihologia spune ca un copil poate lucra in grupe dupa 7 ani - invatamantul formeaza deprinderile intelectuale de baza (scrisul, cititul, calculul) - copilul isi schimba statutul social, este mai important in familie si in grupurile de copii - dincolo de 7 ani copilul intra intr-o periaoda de adaptare si trairi - dincolo de 8 ani isi formeaza o expansiune caracteristica de relariile cu mediul datorita curiozitatii - la 9 ani apar capacitati noi de autoconducere si autonomie, devine mai ordonat si mai perseverent devenind mai atent cu ordonarea timpului - apare capacitatea de stapanire de sine  - ca sa se adapteze eficient este nevoie de alternare a activitatii de invatare cu cea de recreere - dupa fiecare 45 de minute AR TREBUI sa fie o etapa de recreere de 15-20 de minute si cantitatea de lectii se stabileste cu multa grija in asa fel incat sarcinile didactice dificile sa fie atragatoare si accesibile - relatiile profesorilor cu elevii trebuie sa fie deschise si nestresante - RABDAREA trebuie sa fie o caracteristica a dascalului - in cadrul porcesului de predare invatare se formeaza atentia voluntara, creste stabilitatea atentiei si distributivitatea ei, se dezvolta gandirea si imaginatia - se remarca in mare masura creativitatea  

Memorizarea Definiţie DEX :  Memorizarea este acţiunea de a memora şi rezultatele ei ,iar a memoriza înseamnă a învăţa un text pe de rost sau a memora .   Pentru memorizare se folosesc textele care aparţin genului liric în versuri . În aceste activităţi se urmăreşte realizarea unor obiective : 1. Îmbogăţirea vocabularului activ al copiilor cu noi cuvinte şi expresii ; 2. Formarea deprinderilor de exprimare corectă ; 3. Apropierea copiilor de textul literar autentic din literarura română ; 4. Pregătirea copiilor pentru a înţelege şi simţi textul liric şi pentru a trăi emoţii şi sentimente generate de acesta . Prin textul liric se dezvoltă memoria , imaginaţia , creativitatea şi se realizează ,în acelaşi timp , educaţia estetică a copilului . Analizând particularităţile psihologice ale copiilor , putem spune că o poezie se poate învăţa de la 4 ani , iar înţelegerea ei până la emoţii şi sentimente se realizează după vârsta de 5 ani . Memorizarea şi recitarea poeziilor sunt procese în care se impune pronunţarea clară a cuvintelor .   Un rol important în activitatea de memorizare îl are alegerea poeziilor ,care pentru a fi accesibile copiilor de 3 – 4 ani trebuie să îndeplinească nişte condiţii : 1. Să dezvolte teme cunoscute copiilor ( o poezie are o idee poetică ) ; 2. Să transmită emoţii şi sentimente ; 3. Să nu conţină mai mult de de 2-3 cuvinte şi expresii noi ; 4. Să nu ofere construcţii care să reprezinte abateri de la limba litereră ; 5. Versurile să fie scurte ; imaginile uşor de sesizat ,  6. Să nu depăşească 3 strofe . Poeziile se aleg şi în funcţie de nivelul de exprimare şi în funcţie de experienţa de învăţare a copiilor . Autorul nu este foarte important , se insistă pe reţinerea autorilor importanţi . Etapele unei activitati de memorare - organizarea salii de grup - este necesar ca grupa sa fie asezata in semicerc - asigurarea unei atmosfere deschise,apropiate, nestresante, sensibile ( fara creeara unei astfel de atmosfere copii nu pot intelege textul liric si nu pot intelege mesajul din el) - introducerea in activitate - cand copilul trece de la pauza (recreatie) la activitatea organizata (in aceasta etapa trezim interesul copilului pentru text si sunt motivati sa se adapteze la noile cerinte) - pasul urmator este citirea poeziei de catre educatoare - trebuie sa citim dupa carte ca sa-l apropiem de ea; - discutiile mele pot sa-l duca pe copil pana-ntra acolo incat sa afle cate lucruri interesante poate afla daca le citeste; - dupa citirea textului pun intrebari in legatura cu poezia, sa vad daca au inteles sau au simtit mesajul ei; - in aceasta etapa le explicam expresiile frumoase si cuvintele noi - dupa ce m-am asigurat ca s-a inteles poezia, am explicat cuvintele noi, trec la memorarea versurilor, care se face vers cu vers; ADICA, se citeste primul vers, se repeta de catre 2-3 copii, se citeste al doilea vers si se repeta de 2-3 copii, apoi alti 2-3 copii repeta primele doua versuri; la al 3-lea vers, 2-3 copii spun versul iar alti 2-3 copii spun toate versurile invatate pana acum. Momentul important - sensibil RECITAREA Recitarea, potrivit dictionarului inseamna a spune ceva cu voce tare din memorie, deci, in acest moment vom incerca o interpretare "artistica" a textului care inseamna : - schimbarea vocii in functie de ceea ce-ti doresti sa transmiti - accentuarea unor sentimente desprinse din poezie - reglarea respiratiei pe segmente logice - reglarea legaturulor dintre gesturi si cuvinte Aceasta etapa incepe cu recitarea-model a educatoarei, apoi continua cu recitarea copiilor Incheierea activitatii : - putem incheia laudand copii chiar si pe cei care nu au participat activ la lectie, incercand sa-i mobilizam si sa-i tinem ancorati activitatii si pentru data viitoare. RETINEM CA : In toata activitatea desfasurata, timpul acordat pentru exersarea exprimarii e al copilului si nu al educatoarei (din pacate in momentul acesta, in invatamantul romanesc se exerseaza exprimarea cadrului didactic si mai putin a copiilor)      

Jocul       (Ce este jocul? )Prin joc copilul evoluează către  adult , trece treptat din starea de joc , în cea de muncă , în activitatea organizată , unde este mai mult solicitat  intelectual şi fizic .       Pentru copil plăcerea de joc este puternică , aici el trăieşte intens satisfacţii morale , îşi afirmă eul propriu .        (Ce este joaca ?)Copiii intră uşor în atmosfera  jocului şi trăiesc atât de puternic încât neglijează alţi stimuli din jur . Jocul devine o lume a lor , din care îi scoţi cu greu . Joaca devine o formă proprie de manifestare , în care se afirmă liber şi trăieşte satisfacţii puternice . Pentru copii ,  joaca este o activitate lipsită de griji , o distracţie în care ei au un rol înşemnat  . La joacă fiecare copil îşi stabileşte regulile , conţinuturile , pe care le schimbă de câte ori e necesar . Joaca este o distracţie pentru copil , o evadare din lumea organizată şi o incursiune într-o lume proprie în care pot apărea restricţii numai dacă sunt acceptate de copil . În joacă el găseşte plăcere  deplină deoarece trăieşte nedisimulat .      Jocul didactic   este diferi de celelalte jocuri ale copiilor , distingându – se  prin valenţele saleeducative. Cu ajutorul  jocului didactic copilul îşi exersează cunoştinţele , le fixează şi le consolidează , le aplică în situaţii diverse . În  acest fel cunoştinţele devin priceperi şi deprinderi .       El  are obiective şi reguli ; în acest fel pe lângă formare , copilul respectă şi anumite cerinţe . Dacă acest exerciţiu se desfăşoară corect , îl pregăteşte pentru viaţa socială .        Jocul didactic este o activitate de bază în educarea limbajului copiilor .El este eficient dacă se stabilește un raport corespunzător între obiectivele didactice și sarcinile didactice.        Practica didactica a demonstrat că jocul didactic contribuie la formarea unui nr important dintre comportamentele prevăzute de program. Ex. ”cine are aceeași culoare”(copilul denumește obiecte și le grupează după culoare folosind cuvintele respective în propoziții și propozițiile în enunțuri dezvoltate ). Jocul ,,Ce materiale folosim ?”stimulează copiii să denumească materialele folosite în diferite acţiuni , să folosească în propoziţii cuvintele respective şi să construiască mai multe proroziţii în legătură cu materialele denumite .Aceleaşi cuvinte le folosesc în construcţii diverse , realizându-se un exerciţiu eficient  de educare a limbajului .     Jocurile au o contribuție însemnata la dezvoltarea proceselor psihice,influiențează activitatea organizatorică: ”unde traiesc animalele”, ”unde și cu ce călătorim”, totodată copii desfăşoară exerciţii variate de exprimare , astfel li se formează capacitatea de exprimare .    Jocul ”Spune ce sunete auzi”- formeză la copii auzul fonematic , aceştia sesizând componenţa  sonoră a cuvintelor , un exerciţiu  necesar  pt. însușirea scrierii şi citirii .      Jocul”Ce este acesta”- influiențează văzul, jocul ”Ce lipseste”-dezv. memoria .  Jocuri ca:”spune cine este”,”ce poti face”, ”la ce te-ai gândit”-dezv. Imaginația.     Gândirea si observarea sunt solicitate în jocuri ca:”priveste obictele,”spune care e mai mare?”, mai mic?,care e roșu?, care e rotund?     Alte jocuri urmaresc pb. ale lb.romane, ex. formarea pluralului substantivelor -,,Eu spun una ,tu spui multe”; acordul subiectulu cu predicatul -,,Cum este corect ?” ; atribuirea de însuşiri unor substantive -,,Denumeşte obiectele şi spune o însuşire a fiecăruia “etc .     Jocurile pot fi create sau modificate de educatoare în functie de obiectivele didactice urmarite .      Pentru ca jocurile didactice să contribuie cu adevărat educarea limbajului copiilor răspunsurile se formulează în propoziţii , cu denumirile obiectelor se construiesc enunţuri potrivit vârstei copiilor şi nivelului lor de exprimare : la gr. mică  -prop. simple, la gr. mijlocie –prop. dezvoltate ,la gr. mare fraze .       Jocurile didactice bine conduse, cu scopuri clare care sa corespunda nivelului de exprimare a copiilor , pot contribui si la : educarea emoțiilor și a sentimentelor,a trasăturilor pozitive de character şi voinţă ,stimulează:  cinstea ,curajul , hărnicia  spirituli de echipă , educă: încredera în sine , sentimentul de apartenență la echipă, de importanţă a lui pentru echipă , speranţa în rezultate mai bune .       Jocul didactic are urmatoarea structură:   -conținutul -obiectivele și sarcinile didactice -elementele de joc -reguli (prescolari jocrile au un nr.restrans de reguli,iar durata lor este in relatie cu particularitatea de varsta)               În pregătirea jocurilor didactice ca activitate comună in grădinită se parcurg etapele:   1)alegerea jocurilor in fct. de sarcina did.și obiective 2)cuprinderea jocurilor în planificare 3)elaborarea proiectului de actvitate , 4)asigurarea materialelor                     Etapele desfasurarii:   1) Pregatirea salii: aerisirea, asezarea scaunelelor, măsuțelor, organizarea materialelor,asig. luminii corespunzătoare, culoarea dominantă(nu culori tari:roșu,negru, gri). 2) Desfasurarea jocului:pt. 3-4 ani: a) introducerea în activitate scurte povestiri,proverbe,ghicitori,zicători, care sunt în legătură cu tema jocului . b) Anunțarea activității- copiii sunt anunţaţi , că se vor juca și ca au anumite sarcin ,i care se prezintă intr-o formă atractivă pt a le trezi interesul şi a-i motiva . c) Reamintirea pe scurt a jocurilor cu aceleasi sarcini desfășurate până atunci d) Comunicarea titlului jocului e) Jocul de probăcu explicarea şi demonstrarea jocului – aceastaă etapă se deşfăşoară aşa doar la copiii de 3-4 ani  ,deoarece la caste vârste nu înţeleg explicaţia , fără demonstraţie . 3) Executarea jocului ,  trebuie să i se acorde cel mai mult timp,din cele   25-30 min. cât durează activitatea ; deşfăşurarea activităţii . 4)Executarea variantelor de joc– dacă sarcina didactică îndeplinită se desfăşoară variantele de joc , cu un grad mai ridicat de dificultate . 5)Încheierea activității- evaluarea o facem intr-o forma pozitivă , iar observaţiile se formulează pe un ton mobilizator , fără referiri la anumiţi copii .           La 5-6 ani sarcinile didactice sunt pe masura vârstei, iar jocul de proba dispare - intrăm direct în joc.  

Jocul didactic ca forma de activitate   Jocul este o activitate de bază pt educare Este eficient dacă se stabilește un raport corespunzător între obiectivele didactice și sarcinile didactice. Practica did. a demonstrat că jocul didactic contribuie la formarea unui nr important dintre comportamentele prevăzute de program. Ex. ”cine are aceeași culoare”(copilul denumește obiecte și le grupează după culoare folosind cuvintele respective în propoziții și propozițiile în enunțuri.   Jocurile au o contribuție însemnata la dezvoltarea proceselor psihice,influiențează activitatea organizatorică: ”unde traiesc animalele”, ”unde și cu ce călătorim” ”Spune ce sunete auzi”- formeză la elevi auzul fonematic , necesar pt. Însușirea scrierii mai târziu ”Ce este acesta”- influiențează văzul ”Ce lipseste”-dezv. Memoria, ”spune cine este”,”ce poti face”, ”la ce te-ai gândit”-dezv. Imaginația. Gândirea si observarea sunt solicitate în jocuri ca:”priveste obictele,”spune care e mai mare?”, mai mic?,care e roșu?, care e rotund?   Alte jocuri urmaresc pb. ale lb.romane, ex. formarea pluralului Prin joc exersăm și însușim. Jocurile pot fi create sau modificate de educatoare în functie de obiectivele didactice urmarite Jocurile didactice bine conduse cu scopuri clare care sa corespunda nivelului de exprimare a copiilor , pot contribui si la : Educarea emoțiilor și a sentimentelor,a trasăturilor pozitive de caracter,spiritului de echipă, sentimentele de apartenență la echipă.   Jocul didactic are urmatoarea structură:   -conținutul -obiectivele și sarcinile didactice -elementele de joc -reguli (prescolari jocrile au un nr.restrans de reguli,iar durata lor este in relatie cu particularitatea de varsta   În pregătirea jocurilor didactice ca activitate comună in grădinită se parcurg etapele: 1)alegerea jocurilor in fct. De sarcina did.și obiective 2)cuprinderea jocurilor în planificare 3)elaborarea proiectului sau gandirea lui 4)asigurarea materialelor   Etapele desfasurarii:   1)Pregatirea salii: aerisirea, asezarea scaunelelor, măsuțelor, organizarea materialelor,asig. luminii corespunzătoare, culoarea dominantă(nu culori tari:roșu,negru, gri 2)Desfasurarea jocului:pt. 3-4 ani: a) introducerea în activitate scurte povestiri,proverbe,ghicitori,zicători, care sunt în legătură cu tema jocului b)anunțarea activității, că se vor juca și ca au anumite sarcini care se prezintă intr-o formă atractivă pt a le trezi interesul c)reamintirea pe scurt a jocurilor cu aceleasi sarcini desfășurate până atunci d)comunicarea titlului jocului e)jocul de probă 3)Executarea variantelor de joc( 30-40 min.) 4)Executarea variantelor de joc 5)Încheierea activității(evaluarea o facem intr-o forma frumoasă)   La 5-6 ani sarcinile didactice sunt pe masura vârstei, iar jocul de proba dispare- intrăm direct.  

Convorbirile   În învăţământul preşcolar primele obiective ale educaţiei  limbajului se referă la formarea deprinderilor de a răspunde la întrebări şi de a formula întrebări . Deci convorbirea ca activitate de tip preşcolar contribuie la realizarea acestor obiective şi urmăreşte în acelaşi timp , formarea deprinderilor de pronunţie corectă , de structurare a exprimării şi de însuşire a limbii române literare .          În funcţie de nivelul exprimării copiilor ,  educatoarea  stabileşte momentul în care org. fiecare tip de convorbire .          Convorbirea o putem transforma şi în jocuri , de exemplu ,,scaunul povestitorului”.           Având în vedere evoluţia formării limbajului la copii preşcolari şi particularităţile vârstei , putem deduce mai multe tipuri de convorbiri cu suport : -          Convorbiri  cu suport intuitiv de sprijin ; -          Convorbiri după o ilustraţie ; -          Lectură după imagini ; -          Convorbiri generalizatoare ; -          Convorbiri pe teme date .                                                                În funcţie de subiectele abordate , convorbirile dezvoltă calităţi morale ca : respect , hărnicie , curaj , cinste , stăpânire de sine , politeţe etc.      În cadrul convorbirilor se formează deprinderi de comunicare , deoarece fiecare copil este receptor sau transmiţător , ptr. că învaţă să formuleze un mesaj , să respecte cadrul şi subiectul mesajului , să aprecieze corect şi civilizat răspunsuri . Cei timizi , dobândesc curaj şi încredere în sine , fac eforturi de voinţă , se deprind să-şi susţină ideile etc.      Trebuie să alegem temele pentru convorbiri cu mare atenţie . Acestea pot fi din lumea copilăriei , din plan social , din natură . Pentru a atrage copii să participe la convorbiri , acestea trebuie să fie cunoscute copiilor , să fie atrăgătoare , să le stârnească interesul .           Convorbiri  după materiale de sprijin :           Materialele de sprijinpot fi : ilustraţii , imagini pe calculator , pe video, obiecte etc. Educatoarea îndrumă copiii să  observe materialele , le pune întrebări în legătură cu ele , iar copiii răspund în prop. După ce se  formează deprinderile de a răspunde la întrebări , copii  sunt îndrumaţi să formuleze întrebări despre  conţinutul materialelor de sprijin .           Convorbirile pot fi eficiente , dacă materialele de sprijin îndeplinesc anumite condiţii: -          să urmărească obiectivele activităţii ; -          să prezinte aspecte cunoscute copiilor ; -          să conţină 1-2 acţiuni observabile ; -          să fie realizate într-o formă accesibilă copiilor de 3-5 ani ; -          să prezinte acţiuni cu  legături logice între ele ; -          să aibă o dimensiune potrivită sălii de grupă , încât să fie observate de toţi copiii ; -          să corespundă din punct de vedere estetic.   Întrebările au şi ele o foarte mare importanţă, ele trebuie să se încadreze în următoarele criterii : -          să fie clar formulate ; -          să aibă în vedere nivelul exprimării copiilor ; -          să nu fie prea dezvoltate ; -          să se refere la materialul de sprijin ; -          să solicite răspunsuri în propoziţii , -          să stimuleze gândirea , imaginaţia . Educatoarea ţine seama de faptul că aceste convorbiri pot fi eficiente, dacă se desfăşoară într-o atmosferă caldă deschisă , nestresantă, unde exprimarea copiilor este liberă , fără teama de a greşi . Momente : 1.  Asigurarea climatului corespunzător -   aerisirea  clasei                                                                                            -aşezarea scăunelelor în semicerc ;                                                                                            -materialul de sprijin este pus în locul în care poate fi văzut de toţi copiii .                            2. Introducerea în activitate – Putem începe cu o ghicitoare ,un  proverb , un joc scurt cu păpuşile , etc. În continuare , actualizăm cunoştinţele dobândite anterior în legătură cu tema , se trezeşte  interesul pentru noua temă .                           3 .  Anunţarea temei . Putem spune că ,, am vrea să ştim …, am auzit că. .., am primit o scrisoare în legătură cu…, am vorbit cu…                                        Momentul următor este ,,Desfăşurarea convorbirilor „ care  începe cu formularea unor precizări referitoare la desfăşurarea activităţii . Acum li se reaminteşte copiilor că trebuie să asculte întrebările cu atenţie , să formuleze răspunsuri clare , să asculte răspunsurile colegilor , să le completeze dacă sunt solicitaţi etc.                           4. Prezentarea  materialelor de sprijin este făcută de educatoare , iar copii le privesc şi răspund la 1-3 întrebări în legătură cu ele .                          5. Intuirea materialului prin întrebări şi răspunsuri se face având  în vedere structura unei compuneri : introducere , cuprins şi încheiere. Potrivit comportamentelor ce trebuie formate , educatoarea urmăreşte ca răspunsurile să fie formulate în prop. simple la gr. mică , în prop. dezvoltate la gr. mijlocie şi în fraze la cei de gr. mare . este bine ca pentru fiecare întrebare să , să se solicite mai multe răspunsuri . În felul acesta copiii obţin informaţii şi unii de la alţi , pe lângă cele date de educ.        Răspunsurile copiilor depind în mare măsură , de :         - nivelul exprimării lor ;        - pregătirea pentru activitate ;        - tema convorbirilor :        - calitatea întrebărilor ;        - calitatea materialelor de sprijin .         Educatoarea urmăreşte ca răspunsurile copiilor să îndeplinească următoarele condiţii : -          să fie în concordanţă cu întrebarea ; -          să fie formulate clar , corect , precis ; -          să fie rezultatul gândirii copiilor . După ce au fost parcurse toate materialele de sprijin se formulează concluziile . Copii sunt solicitaţi să aşeze propoziţiile formate în ordine logică .                         6 . Concluziile convorbirilor : -la gr. mică      2-3 prop. despre ce a prezentat materialul -la gr. mijlocie mai multe prop. despre prezentare -la gr. mare   text / variante de text( mai multe prop. puse într-o ordine logică ptr. a forma o exprimare coerentă)            Concluziile pot fi : parţiale după fiecare idee principală şi  generale la sfârşitul convorbirilor .           Aceste concluzii nu înseamnă repetarea mecanică a celor discutate , ci reprezintă un  nou exerciţiu de eficient de exprimare.                         7. Evaluarea convorbirilor  se realizează de educatoare , de obicei într-o formă pozitivă . Se poate referi şi la alte aspecte , fără să nominalizeze copiii(Data viitoare cred că daţi răspunsuri mai …) dar cu nuanţă mai mobilizatoare).                       Convorbiri după o ilustraţie(grupa mare)              Intuirea ilustraţiei  -  Acest tip de activitate se desfăşoară doar la grupa mare deoarece copiii trebuie să sesizeze mai multe acţiuni  aflate într-o singură ilustraţie . Educatoarea le conduce observarea din plan apropiat spre plan îndepărtat , iar copiii formulează propoziţii în legătură cu ceea ce văd . Este bine să se ceară  , mai multe formulări de prop . pentru  aceeaşi  acţiune încât să fie activaţi şi solicitaţi mai mulţi copii. În continuare se realizează variante de enunţuri dezvoltate ( fraze) despre conţinutul materialului de sprijin .            Ordonarea enunţurilor  -  Acum copiii sunt solicitaţi să aşeze într-o ordine logică prop. formate în timpul convorbirii .     În funcţie de nivelul exprimării lor se solicită cât mai multe variante , acestea fiind realizate prin încurajarea copiilor . Procedând astfel îi dăm posibilitatea copilului să creeze o formă proprie , care vine din interior şi nu din exterior ( aceasta am gândit-o eu ).      Etapele activităţii sunt la fel cu cele de la convorbiri după material intuitiv .                          Lectura după imagini(gr. mare)     Potrivit DEX ,,lectură” este ,,faptul de a citi”. Pornind de aici ,apreciem că lectura după  imagini se poate  realiza cu copiii care pot ,,citi” aceste imagini . Pentru preşcolari , a citi înseamnă a observa o imagine şi a spune ceea ce vezi în propoziţii aşezate în ordine logică .       Imaginile folositeîn această activitate trebuie să îndeplinească anumite condiţii : -          să fie clare ; -          să fie atractive ,să trezească interesul copiilor ; -          să dezvolte o temă cunoscută ; -          să evidenţieze introducerea , cuprinsul şi încheierea acţiunii prezentate . Educatoarea conduce observarea copiilor prin întrebări clare , scurte ,corect formulate , care să solicite răspunsuri în propoziţii . Întrebările urmăresc şi dezvoltarea limbajului copiilor prin introducerea unor cuvinte şi expresii noi .   Etapele lecturii după imagini pot fi următoarele : 1.      Asigurarea climatului –afectiv şi organizatoric ; 2.      Introducerea în activitate ; 3.      Trezirea interesului pentru activitate sau pentru temă ; 4.      Anunţarea temei ; 5.      Prezentarea imaginilor  în faţa copiilor ; 6.      Observarea  globală a imaginilor ; 7.      Întrebări generale despre imagini ; 8.      Intuirea imaginilor şi abordarea unor construcţii lingvistice în legătură cu construcţiile lor şi insistând pe variante de răspuns ; 9.      Aşezarea enunţurilor într-o ordine logică ; 10. Evaluarea în sensul mobilizator .               Convorbiri generalizatoare (gr. mare)        Acestea se fac după ce copiii şi-au însuşit informaţiile necesare în legătură cu o temă . Fiind vorba de de generalizări , ele se desfăşoară cu grupa care are cei mai mulţi copii capabili de această performanţă . De exemplu , după ce s-au organizat mai multe activităţi despre animalele domestice şi sălbatice , de la noi din ţară sau din alte ţări , pot planifica şi convorbiri generalizate cu tema ,,Animale”.        Pentru aceste convorbiri educatoarea îşi întocmeşte o serie de întrebări aşezate în ordinea în care ar dori să fie formulate concluziile finale . Pentru ca fiecare copil să-şi elaboreze concluzii prin efort propriu , se recomandă ca la fiecare întrebare să se solicite mai multe răspunsuri .                              Convorbiri pe teme date sau libere (gr. mare)         Acestea se desfăşoară pe teme alese de copii sau de educatoare . Au la bază seturi de întrebări care conduc copiii în „explorarea” temei .          În prima parte copiii formulează răspunsuri la întrebările educatoarei şi în a doua parte ordonează  răspunsurile pentru realizarea unui enunţ despre temă .            În alte activităţi de acest fel , educatoarea anunţă tema convorbirilor şi copiii prezintă diferite întâmplări care se încadrează în tema respectivă .  Aceasta urmărind pronunţia corectă , exprimarea corectă şi coerentă..                Etapele activităţii pot fi :   1.      Alegerea temei . Anunţarea ei . Stabilirea sarcinilor pentru pregătirea activităţii . 2.      Aşezarea materialelor ; 3.      Organizarea grupei ; 4.      Trezirea interesului pentru temă ; 5.      Stabilirea legăturii cu alte activităţi de acelaşi fel ; 6.      Desfăşurarea activităţii . Întrebări şi variante de răspunsuri ; 7.      Aşezarea răspunsurilor în ordine logică ; 8.      Elaborarea unui enunţ dezvoltat în legătură cu tema ; 9.      Evaluarea activităţii .